VasileDacă tot s-au redeschis terasele, mi-am luat inima în dinţi să le fac o vizită în carne şi oase băieţilor de la Popasul cu Mici.
Ăia de la care, în izolare, comandasem cu succes nişte mici zemoşi şi lungi de care n-am fost dezamăgit.
M-am dus până în Pantelimon, colţ cu Morarilor, unde se petrece toa-tă noap-tea.
Am fost surprins să găsesc acolo ceva mai mult decât o bombă de cartier. În ciuda aspectului încropit, e o tavernuţă middle-class, unde nu-ţi mai e super jenă să fii văzut – călcând hotărât pe urmele Oborului, care a speculat din plin pofta de chic proletar a boemei de instagram.
Are sens chestia asta. Şi turnul de apă la poalele căruia stăm a fost pictat (destul de ne-îndrăzneţ, if you ask me) şi transformat în obiectiv turistic, de unde puteai să te uiţi la nişte acoperişuri de uzină, pictate şi ele. Apare şi pe sticluţele alea de bere artizanală cu nume de cartiere. Împrospătare urbană pe meleag pantelimonez.
Hm, s-ar putea face un circuit haios pentru turişti, de la Mărcuţa şi statuia răsculatului din 1907 până în parcul (devastat de primăria 3 pentru un ştrand dubios) Pantelimon-Antilopa, trecând prin Morarilor, mici, turn de apă, Sticlărie, Faur, gara Titan… Se şi cheamă “Popasul”.
Snap out of it, Vasile. Înapoi la micăria noastră stradală, dar dosită după un gard înalt şi opac. E încă devreme. Aroma micilor abia începe să prindă aripi.
Nici măcar Nicu Paleru nu dârlidârlâie în boxe cum te-ai aştepta. La prânzul ăsta torid, micăria difuzează o bossanova liniştitoare. A trebuit să shazam o piesă-două ca să mă conving că e real.
Yeah man. Muzică de micărie, secolul XXI, pedindosul Pantelimonului.
Nu ştiu dacă e o scăpare sau dacă ăsta e playlistul tot timpul. Poate s-au gândit că accentuează verdeaţa tapetului exotic de pe gard şi a mochetei-gazon pe care umblă tiptil vreo două pisici, sub un cais răscopt, scremut de natură direct dintre betoane.
Te-ai emancipat, bombiţo.
Muzicile nu-s nimic fără bere şi un mic. Răsfoim meniul.
Oferta e similară cu ce-mi aminteam de astă primăvară, de pe foodpanda. 4 lei micul. Un scor îndrăzneţ pentru mahalaua asta.
5-6 lei o bere onestă – Bergenbier la ciob, Staropramen la robinet. Au şi Leffe şi Corona dar să fim serioşi.
Cartofi prăjiţi. Obişnuitele grătăreli complementare – cârnaţi, cefe, pastramă, piese de pasăre. Pâinici la un leu.
Nimic exotic, dar n-am cum să nu remarc atenţia pentru brand a Popasului cu Mici. Tăvile au naproane personalizate. Micii nu sunt doar mici, sunt “mici barosani”. Pulpele de pui sunt “craci puicuţe”. Ehehe. Cineva pune suflet aici. Te-am prins.
Până să termin de observat împrejurimile, micii despre care am tot perorat au şi aterizat.
Pe platouaşe de carton, însoţiţi de tacâmuri de unică folosinţă şi scobitori XXL pentru cei care preferă să-i mănânce în maniera clasică. Not bad. Şi da, sunt nişte mici barosani, cu o textură excelentă. Chiar dacă suspectez că-s perpeliţi americăneşte, la grătar cu gaz.
Chiflele (proaspete şi pufoase ca primele pâini “turceşti” din copilărie) bănuiesc că provin de la brutăria de vizavi. E tot timpul coadă la brutăria aia.
Numai muştarul arată cam penibil în cutiuţele alea. Toată lumea ştie că muştarul trebuie să băltească languros într-un colţ al cartonului. Tradiţie străbună.
Cinstitometru.
Mâncare: 4/5. Am mâncat nişte mici. Lungi. Făcuţi din carne de mici. Se consumă cu bere. Nu ştiu ce să vă mai scriu despre ei. Mici.
Scoruri: 4/5.Ambianţă: 5/5.Viu, fără nici un fel de pretenţii, un pic autoironic, un pic proto-hip, exact ca Pantelimonul în sine.
Serviciu: 5/5.Am cerut nişte mici şi i-am primit. Lumea a fost foarte politicoasă.
Popasul cu mici e pe Morarilor nr. 1, aproape de intersecţia cu şoseaua Pantelimon. Bombiţa are şi o pagină de FB (cu un URL foarte inspirat – zero ca noi, hehe). Dar hei, v-am mai scris chestiile astea.
