Nu ştiu mare lucru despre dl Ţancă Uraganu dar mi se pare destul de clar, după terminaţia numelui, că vine de undeva din Vechiul regat. Lesne de înţeles că, dacă se trăgea din fostele teritorii austro-ungare, nu-l chema Uraganu, ci Uragan (cf. Muntean, Pădurean).
Implicit, nu vom lua în calcul geneza numelui “Uraganu” prin alăturarea termenului maghiar úr (“domn”) lui agă (“ofiţer otoman, comandant de poliţie”), oricât de simplă ar fi ipoteza ur-aga-nu = “domnul nu este un poliţist turc”.
Puţin probabil şi ca numele Uraganu să derive dintr-un toponim, mai ales că Ţancă Uraganu nu a indicat vreodată că ar avea un strămoş în Uraga, prefectura Kanagawa, Japonia. Totuşi, dacă acesta e cazul, cele mai probabile obârşii din Moldova şi Ţara Românească ale numelui Uraganu sunt Ragu, Dâmboviţa (Răganu), Curagău, Iaşi (Curăgăoanu) sau Gărăgău, Teleorman (Gărăgăoanu).
Pistele pe care ni le oferă Dicţionarul onomastic al Academiei, ediţia 1963, sunt puţine, dar promiţătoare. E atestat Răganu, însă nu ca “locuitor din Ragu, DB”, ci ca o variantă mai rară a numelui slav Drăganu. Într-o etapă intermediară, litera D scrisă neglijent de mână într-un act de naştere ar fi putut trece drept U, rezultând Urăganu.
Dicţionarul menţionează şi numele de familie Urătariul, adică “urătorul”, “cel care face urările la nunţi sau botezuri”, o ipoteză seducătoare având în vedere ocupaţia lui Ţancă, dar mai greu explicabilă din punct de vedere fonetic chiar şi decât descendenţa din expresia “ura şi la gară”.
Dacă nu cumva cheia e ascunsă chiar în lirica lui Ţancă.
Presupunând că versul “Când eram eu boss de boss voi eraţi acolo jos” face referire la o legendară descălecare a strămoşilor artistului în Ţara de Jos a Moldovei, putem asimila fără ezitare numele Uraganu tribului tătăresc Oruk-oglu, atestat în stepa Bugeacului în secolul al XVII-lea.
Îmi scapă ceva?