VasileM-a provocat Dr. Oetker să-ţi scriu nişte impresii de călătorie prin România dulce.
Cum nu-i chiar vreme de roadtrip, iaca mai bine nişte notiţe de plimbare dulce în, din şi prin limba română (pe care te rog să nu le iei 100% de bune, s-ar putea să nu fiu expert).
Alivenci?
Din câte am citit de-a lungul anilor, alivanca e desertul mălăios care i-a făcut pe cei mai mulţi lingvişti să se scarpine în cap.
Prietenu’ Cosmin Dragomir citează un dicţionar care ne propune o alivancă derivată din olivenka, adică măslinoasă, de la Muntele Măslinilor, treabă care se pupă cu existenţa unui cozonac numit ghiţman, de la grădina Ghetsimani unde Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul.
Dar avem şi adverbul alivanta, un fel de de-a dura. Ăsta se pupă şi el cu imaginea unei plăcinte fierbinţi pe care o răstorni din tavă, nu? Ei, şi să vezi acum balamuc. Iorgu Iordan zice că ăsta vine de la expresia alevanta a evreilor sefarzi ajunşi în Balcani (de la alevantarse, a se scula în spaniolă). Hasdeu zice că-i termenul marinăresc alla banda (când stă corabia într-o rână), împrumutat de greci de la italieni. Şăineanu, că cică nu, că-i de la all’avanti, înainte. Toate direcţiile posibile în care să cazi, chiar şi în sus, dacă se anulează gravitaţia.
N-a ajutat ab-so-lut-de-loc faptul că a existat în Bucovina şi o horă care se chema alivanca, despre care s-a speculat că vine din alle winden, adică “toţi se răsucesc”, dar asta-i probabil o fantezie tip mişto – mit Stock.
Bezele?
Înseamnă pupici în franceză, pisi. Franceza e o limbă care era la modă pe vremea aia. (Slavă domnului, merdeneaua nu vine tot din franceză, pentru că am fi avut o problemă.)
Clătite?
De ce le zice clătite? Le-a spălat cineva? Stai aşea, boss. Până acum vreo şaptej’ de ani, când cineva a pus piciorul în prag şi a zis “haida, gata cu ambiguitatea, fiecare sens la scara lui”, a clăti (klatiti în slavonă) era un termen folosit nu doar pentru gestul de a limpezi rufele, ci pentru a clătina, scutura, zgâlţâi, balansa, deplasa, pendula, urni, zdruncina şi tot felul de acte din familia asta, a mobilităţii pe orizontală. Ba chiar şi a atinge pe cineva sufleteşte, adică atunci când “mişti” pă cineva.
Nu-s vreun expert, dar sunt super sigur că mişcarea pe care o face un bucătar când prăjeşte clătite subţiri în tigaie se califică drept scuturat. Şi că, de regulă, nu scuturi tigaia când prăjeşti alte feluri de cocă, gen scovergi. Deci putem presupune că clătitele erau nişte scovergi/plăcinte/lipii clăti(na)te, aşa cum roşiile erau până alaltăieri pătlăgele roşii. Da’ poate spun prostii. Mai întreb şi revin.
Doboş?
Se cheamă aşa fiindcă l-a inventat celebrul cofetar maghiar Dobos József. Mult, mult mai gustos decât prăjitura Vasile, inventată de mine când eram mic.
Gomboţi?
O ciudăţenie de cuvânt de care s-au ferit toate dicţionarele deşi îl foloseşte juma’ de ţară când vorbeşte despre găluştele cu prune (cuvântul găluşcă a călătorit şi el foarte mult prin Europa, dar mi-e lene să bat la uşa aia).
Cert e că, la el acasă în Ungaria, e rudă cu acelaşi gomb (nasture sferic) care ne-a dat bumbul. Şi gomboşul, cum îi mai zice acului cu gămălie în Ardeal.
Cu riscul de a mă face de râs, o să insinuez (n-am citit asta nicăieri) că acel gomb, nasture, e rudă cu gomba, ciupercă, prin urmare gomboţii şi ghebele îşi pot spune unii altora “hai noroc, vericule, dă şi mie o sută până la salariu”.
Işler?
Ischler. De la Bad Ischl, staţiunea balneară austriacă unde se bălăcea împăratul Franz Joseph. I s-a spus de multe ori să nu mai intre cu fursecurile în piscină, dar el nu şi nu, că e împărat şi face ce vrea.
Joffre?
Botezată de cofetarii de la Capşa în cinstea mareşalului francez Joseph Joffre, care a venit în vizită la Bucureşti după Primul Război Mondial şi a strigat “Bonjour, Budapest” (neconfirmat).
Papanaşi?
Cel mai probabil, papanaşul vine direct din papă, de la a păpa, adică pappare în latineşte. Aşa cum a toca ne-a dat tocană şi apoi tocăniţă. O dragoste pentru diminutive mai ceva ca-n spaniola columbiană. (Deşi tocană i se spune şi mămăligii prin Maramureş, şi a existat cel puţin un turcolog maghiar convins că tokány nu e împrumutat din română, ci vine de la tugan, un fel de trahana tătărească. Da’ vorba aia, prieteni, why not both?)
În orice caz, a se nota că papanaşii sunt ceva cu totul şi cu totul distinct de pepenaşi – un desert chiar mai simplu şi, în acelaşi timp, o murătură de succes.
Poale-n brâu?
Pitoreasca brânzoaică moldovenească, plăcinta poale-n brâu, se cheamă aşa fiindcă-i împăturită. Femeile îşi ridicau poala lungă a fustei, o pliau şi (presupun că) o prindeau de brâu ca să poată umbla mai uşor. O chestie de fashion, ca plăcinta blugi-rupţi-din-fabrică sau regretabila plăcintă evazată a anilor 90 târzii.
Pricomigdale?
Cândva picromigdale sau picromegdale. Din pikramigdalo, migdală amară în greacă. A nu se confunda cu bricomigdalele, mult mai puţin gustoasele migdale cu filet care se înşurubează în rigips.
Rahat?
Turcii îi zic azi lokum, de la al-luqum (îmbucătură), dar i se mai spunea în arabă şi rahat al-hulqum, adică plăcerea gâtlejului. Mai haios e ce s-a ales de cuvântul ăsta mai departe. Un eufemism răutăcios, ca haznaua care însemna odinioară vistierie? Sau pur şi simplu aşa s-a nimerit fiindcă suna similar, aşa cum spun ăştia mai pudici “dă-te-n puşca mea” sau “în puii mei” sau “în pisici”? N-om cerceta acum toate rahaturile.
Taşche cu pecmez?
O ipoteză populară spune că îndrăgitul desert bănăţean taşche cu pecmez (sau pegmez sau petmez sau pacmiez sau pigmiez etc. etc.) a fost inventat de cineva căruia îi rămăseseră litere la Scrabble şi toată lumea l-a crezut.
Pe de altă parte, taşche, adică Taschen, ca albumele de artă, înseamnă gentuţe sau buzunare în nemţeşte. Pecmezul (similar cu magiunul, tot o reducţie de terci de prune) e împrumutat de bănăţeni din turcă, unde a ajuns, evident!, din persană, prin armenii din Trapezunt care făceau pekmez de dude. BTW, unii spun că dudele necoapte sunt halucinogene.
Cine ştie, poate ţi-am trezit vreo poftă şi, dacă tot mergi să-ţi iei ingrediente, le iei p-alea de la Dr. Oetker şi câştigi o carte deşteaptă, o bicicletă şmecheră sau chiar 25.000 de euro.
