Cronici cinstite de tabletă grafică: XPPen Artist 12 (generaţia a doua)

N-oi şti eu să desenez în general da’ stai să vezi ce urât desenez pe o tabletă cu ecran. Probabil sunt de vină treizeci de ani de tastaturi, mauşi şi tablete grafice fără display. Toate astea mi-au dresat creierul că mişcarea are loc orizontal, pe birou, iar magia apare dincoace, pe monitor. Probabil e definitiv, fiindcă am mai mâzgălit pe Cintiq, pe Surface Pro şi pe iPad Pro şi toate mi-au provocat un disconfort teribil. (Plus că îmi obturez desenul cu mâna chiar în timp ce îl fac, ca oamenii primitivi. Wtf is this? N-am mâncat sticlă!)

Ştiind asta sau nu (probabil nu), prietenii noştri de la XPPen mi-au trimis deunăzi una dintre proaspetele lor tablete lor cu ecran, să îi fac şi eu proba şi să-ţi povestesc dacă-mi place.

(Obişnuitele discleimăre: unu, tableta a venit moka, dar părerea mea va fi pură şi nealterată pentru că nu mă cumpără pe mine o tabletă moka. Doi, mă pricep la scule de desenat cam cât mă pricep la lansete.)

Se cheamă XPPen Artist 12, generaţia a doua.

Influenkere, lasă amintirile din copilărie şi fă-ne unboxingul.

Tableta vine într-un carton pestriţ care ascunde o scoică albă de plastic. Masă de cafea hipopotam not included.

Pe lângă scula în sine şi stylusul său, pachetul mai conţine hârtii, cabluri, un prelungitor USB, vreo 10 vârfuri de rezervă şi o mănuşă decupată (ca să desenezi fără să atingi ecranul cu podul palmei când tocmai ai mâncat şase mici la birou). Fără alte jucării, gen husă sau suport de pix, pentru că suntem oameni mari cu un buget spartan.

Specificaţiile oficiale sunt după cum urmează:

Suprafaţa activă (ecranul) are o rezoluţie de 1920×1080 şi diagonala de 11,6 ţoli adică 29,5 cm adică aproximativ cât lungimea unei foi A4. Micuţă.

Plaja de culoare a ecranului e 127% sRGB, dar să-mi explice mie cineva ce înseamnă asta pentru că io nu ştiu decât vreo 10 culori din care patru sunt cârmâz.

Stylusul pasiv (cu noul cip X3 Elite) e identic cu cel de pe seria Deco (deci acum am unul de rezervă ieei). Asta se traduce în aceleaşi 8192 niveluri de presiune şi 60 de grade de tilt (mă întreb dacă şi în hiper-sensibilitatea aia care m-a enervat data trecută).

Identice cu Deco de data trecută sunt şi cele 8 butoane personalizabile de pe laterală, şi faptul că se găseşte în negru, roz, albastru sau ou de raţă.

Merge cu Win, Lin, Mac (inclusiv iPad sau iPhone) şi Android.

Hai s-o mufăm şi să-i dăm drumul.

Ufuf, tabletele astea cu ecran. Trebuie băgată în trei găuri: HDMI, USB şi încă un USB pentru alimentare. Cu ocazia asta aflu că am un HDMI în plus la PC.

Măcar arată sexi pe biroul meu roz de fătălău ameţit. Şi nu pare deloc şubredă – plastic dur, margini cauciucate, foarte anti-bătaie.

Din păcate, nu are picioruşe reglabile, deci dacă vrei s-o ţii înclinată trebuie s-o sprijini de ceva. Sub folia “de magazin” e un strat anti-glare cu o textură plăcută, seamănă cu protectorul Paperlike de pe iPad Pro.

Instalăm driverul, mirorăim monitorul pe tabletă din display properties, chiombim ochii (repet: e micuţă). Tableta nu suportă degete, numa’ stylus, aşa că toate gesturile gen zoom şi învârtit vor avea loc din butoane.

Îu, ce paralaxă are. Ah, stai, n-am calibrat-o. Dau să o calibrez, mă pune să pup nişte cruci în diferite puncte ale ecranului, brusc nu mai are pic de paralaxă. This is actually nice. Ecranul e laminat, nu are aer între straturi cum avea tableta bunicului.

Hai să şi desenăm puţe ca să ne dăm seama dacă ne satisface acest divais.

Primele tentative sunt jalnice precum un bucium care sună sara pe deal. Ţi-am zis că nu desenez de obicei pe tablete cu ecran.

Dar senzaţia e naturală iar sensibilitatea pixului (dată un piiic mai încet din soft) e la fix. (Mă sâcâie puţin că softul se cheamă “Pentablet” când mie ca să-l deschid îmi vine să tastez mereu “XP…”)

Încep să capăt curaj. După încă câteva minute de dudălit aiurea…

…cred că am prins încredere şi-s gata să folosesc chestia asta ca pe o tabletă grafică obişnuită, chiar dacă încă prefer să trag cu ochiul în monitorul cel baban.

Adică hei, dacă nu eram Vasile, nu mi-aş da seama că Vasile a făcut asta folosind altă tabletă decât aia rudimentară pe care o folosea de obicei. Big success!

Dacă ar inventa cineva un mod în care tabletele cu ecran să nu necesite un snop de cabluri, aş adopta-o pentru uzu’ zilnic.

O să-ţi placă (mie mi-au plăcut):
+ că e o tabletă cu ecran absolut decentă, la un preţ foarte competitiv;
+ …am menţionat că e ieftină?;
+ textura plăcută, feelingu’ natural (mulţumită şi foliei anti-glare), zero paralaxă;

O să-ţi placă sau nu:
= că e mică şi doar 1080p;
= că e o tabletă cu ecran. Pe bune, unii nu suntem fani;

N-o să-ţi placă:
– că n-are picioare şi stă doar orizontal;
– că stylusul e doar pe negru şi n-are eraser în capăt;
– snopul de cabluri inevitabil.

Îhî, după cum ziceam, o tabletă grafică cu ecran absolut decentă.

Pentru noobşii fără părinţi bogaţi sau fără mult spaţiu pe birou care vor să se apuce de drogul tabletelor grafice cu ecran.

În momentul ăsta costă cam 200 de euro (redus de la 250) cu livrare gratis, dacă-l iei din magazinul XPPen dedicat continentului nostru. Pentru 10 euro în plus primeşti şi un cablu suplimentar pentru mufat tableta la USB-C, dacă laptopul tău bengos nu mai are USB-uri pe stil vechi.