Nu vreau să urlu “criză!”, dar iar duduie economia sub noi

Economia e ciclică.

După raportul dezastruos al Eurostat privind deficitul bugetar, repede au ieşit Tudose şi Prepuţ Mişa să infirme informaţia: cei de la UE nu ştiu sa facă socoteli statistice.

E o gogomănie fără margini să pretinzi că nu e în pericol ţinta de deficit de 3%, în condiţiile în care ai avut -3,6% în trimestrul 1 şi -4,1% în T2 (aprilie-iunie), iar legea salarizării unice, care a adus noi măriri salariale în sectorul bugetar şi le-a permis autorităţilor locale să îşi stabilească salarii de nababi după bunul plac, a intrat în vigoare abia din iulie. Marea bucurie o să vină în T3 şi T4. În alţi ani mai era salvată ţinta de deficit în ultimul trimestru, tocmai de incompetenţa autorităţilor locale – nu reuşeau să cheltuie banii de investiţii şi să toace alte fonduri, aşa că banii respectivi se întorceau la bugetul de stat. Anul ăsta, banii respectivi au mers către măririle salariale stabilite din pix de primării şi consiliile locale şi nu doar că e puţin probabil să se mai întoarcă nişte sume la buget, dar unele primării au rămas fără fonduri cu aproape 3 luni înainte de sfârşitul anului.

La nici 10 ani de la faimoasa declaraţie a unui clasic în viaţă, am ajuns iar în punctul acela de “economia duduie!”.

Avem din nou un guvern iresponsabil care într-un an de creştere economică record, bazată pe consum, îşi bate joc de ea aruncând cu banii pe fereastră prin creşterea nesustenabilă a cheltuielilor cu aparatul birocratic şi administrativ. Avem din nou pe piaţa imobiliară o bulă care aşteaptă să se spargă.

Sunt, totuşi, câteva diferenţe faţă de 2008, anul premergător izbucnirii crizei şi la noi:

1. Atunci, nivelul deficitului ajungea la 5,5% din PIB. Probabil că nu o să fie depăşită cifra anul ăsta, însă la capitolul deficit structural e jale: încă de dinainte să fie adoptată legea salarizării unitare, statul român cheltuia 3 din 4 lei pe salarii, pensii şi asistenţă socială. După intrarea în vigoare a legii, astea trei s-ar putea apropia de 90% din totalul cheltuielilor statului.

2. Nivelul investiţiilor guvernamentale, alea care pot produce efect multiplicativ în economie, aproape că s-a înjumătăţit, ajungând de la 6,7% din PIB în 2008 la 3,6% în 2016. A scăzut şi mai mult anul acesta.

3. Nivelul investiţiilor în economie, aflat la un maxim istoric în 2007 şi 2008 (după aderarea la UE), a scăzut de la 38,4% la 22,7% în 2016, şi mai mult în 2017, în special în cazul investiţiilor străine. Discursul PSD-ist împotriva multinaţionalelor şi străinilor care vor să ne fure ţara, precum şi instabilitatea fiscală afectează în mod vădit mediul de afaceri şi atractivitatea României pentru investitorii străini.

4. Nivelul datoriei publice s-a triplat de la 13,2% în 2008 la 37,6% din PIB în 2016 – de la 17 la 63 miliarde de dolari -, asta făcând abstracţie de anul acesta, când PSD a mai îndatorat ţara cu 10 miliarde în primele şapte luni.

5. Perspectivele României de a continua să se împrumute, şi de a o face la dobânzi avantajoase, nu-s deloc verzi, ţinând cont că Tudose & co. sug tot capitalul de pe piaţa internă, dar vin cu declaraţii belicoase la adresa creditorilor externi. Drept dovadă, conul Mişa s-a întors recent de la o întâlnire cu reprezentanţii FMI de la Washington cu buzele umflate.

6. Creşterea economică, bazată în mare parte pe consum, construcţii şi sectorul IT, e nesustenabilă şi pe cale să se ducă de râpă. În domeniul construcţiilor, în care până nu de mult eram pe primul loc în UE, au început deja să se împută treburile, iar dacă se elimină finanţarea pentru programul Prima Casă, cum se tot zvoneşte, ar fi cireaşa de pe tort, ţinând cont că avem oricum o bulă imensă pe piaţa imobiliară.

În ceea ce-i priveşte pe IT-işti, trecerea contribuţiilor angajatorului în cârca salariatului, o creştere mascată a poverii fiscale pentru PFA-uri şi liber profesionişti, o să îi afecteze direct pe mulţi, iar consumul e ăla care se prăbuşeşte primul când vine criza.

Economia e ciclică.