Şi, în sfârşit, o explicaţie pentru anatomia neobişnuită a alianilor, deseori constatată de redneckşii din Arizona care s-au întâlnit de gradul 3 cu dânşii.
Eu n-am vecini cu care să vreau să stau de vorbă, da’ am înţeles că în alte părţi dormitul pe preş, în scara blocului, e mai mult decât somn, e o chestie socială, un fel de şezătoare.
Încetişor, încetişor, Vasile vine ‘napoi. Vă povestesc io mai încolo năzbâtiile care m-au ţinut departe de blog. Sper că n-aţi mâncat prea mult cal cât am fost plecat.
În pragul lui două mii şi treişpe, un an care va fi extraordinar de prost, sper să reuşim să facem faţă cu seninătate poeziei universului, care e de căcat! Dap, va fi un an odios. Pula urări. Apropo, aţi observat că...
Deşi va avea patru ani să-şi dovedească abilităţile ca om de stat, activitatea de până acum a lui Mihai Sturzu de la Hi-Q nu-l recomandă ca invitat la inaugurări de aşezăminte filantropice.
În Teleorman sunt oficial mai mulţi alegători decât locuitori în viaţă. Având asta în vedere, vezi aici imaginea extraordinară care va stabili for ever câţi dintre cititorii mei sunt nişte tocilari.