E o zi grozavă. Senin, călduţ, adie briza dinspre - ăh - dinspre ţâşnitoarea de la Izvorul Rece, singura apă din cartierul copilăriei mele. E un aer de vară, de vacanţă, de Mangalia: gard de rogojină, mobilier alandala...
Tag: cronici restaurante
Vasile
Ce curryos! Swagat, probabil primul şi sigur singurul restaurant indian din Câmpina
Nu ştiu mare lucru despre Câmpina, doar că-i cel mai însorit oraş din ţară, că p-acolo s-au turnat poeme petrolifere, că am văzut acolo săbiile ninja ale lui Grigorescu şi că tot acolo-i mausoleul excentricului Hasdeu...
Cronici cinstite: Ada, încă o întâmplare colentinean-orientală cu chiftele şi pătlăgele
Prima zi cu oareşce briză în oraşul ăsta ca o plită încinsă şi care ar trebui spălată din când în când. Ce să facem? Hai să mâncăm repede ceva. Unde să mergem? Unde altundeva. În timp ce valurile pandemiei îmi închideau...
La Polovnik în 2 Mai: odiseea unui prânz care s-a transformat în şapte (dar nu regret nimic)
Am ajuns la 2 Mai, a doua oară pe anul ăsta, cu gândul la un chefal de-un cot, o ceaşcă de sarmuzac şi o roabă de rapane. În ultimii ani, fac asta cu inima puţin îndoită, ştiind că Micul Golf a devenit decor pentru...
New Turks on the block: Circus Döner, colţ cu kebab, çig köfte şi mai ales kokoreç
Probabil că n-o să te şocheze deloc, dar nu de snorkălitul cu caracatiţele mi-e cel mai dor când mă gândesc la nesfârşitele vacanţe în Greco-Turcia de odinioară. Ci de rotisorul ăla sfârâitor-picurător, cu măruntaie de...
Cronici cinstite: Popasul cu mici, tot Pantelimon dar cu bossanova şi pisici
M-am dus până în Pantelimon, colţ cu Morarilor, unde se petrece toa-tă noap-tea. Am fost surprins să găsesc acolo ceva mai mult decât o bombă de cartier.
Şarja zemoasă de mici care a salvat onoarea cateringului de pandemie
Micii - o formă de kebab, până la urmă - nu poţi să-i faci într-un apartament şi să fii împăcat cu tine însuţi. Poate ai suficientă imaginaţie ca să-ţi păcăleşti pofta de mici cu nişte pseudo-mici la tigaie sau la...
Cronici cinstite: ţuici de lux şi fălci brezate la Blid, locanta românească din mahalaua Mătăsarilor
Când nu arheologizează mâncăruri uitate, nu colecţionează papetărie istorică şi nu reeditează cărţi străvechi de bucate, Cosmin Dragomir e şi un fel de cârciumar. De câteva luni de zile, la Blid. Locanta românească cu...
Cronici cinstite: #OSAJ, nava-mamă a kebabilor deghizată într-o gheretă pe Andronache
O să creadă lumea că m-a plătit Soroşul sirienilor pentru acest review dubios de entuziast. Dar, cel puţin la o primă vizită, cinstitometrul chiar nu prea are ce să-i reproşeze domnului Zino şi stabilimentului său cu 4...
Cronici cinstite: mic brunch piteştean cu celebrele maţe fripte ale lui nea Ilie
N-oi fi eu foarte umblat pe coclauri argeşene, dar ştiu că la Piteşti domiciliază un domn pe nume Ilie, despre care legendele spun că frige maţe, celebrul soul food local, pe un grătar insalubru, undeva lângă un târg...
Cronici cinstite: vechiul secret Borgo Margherita din Vitan, acum bine ascuns şi în centru
Borgo Margherita cel nou e lipit de un hotel/hostel micuţ cu care împarte curtea, bine ascunsă între rămăşiţele vechiului cartier evreiesc, cu verdeaţă, mese şi scaune de vreo trei feluri, distanţă confortabilă între...
Cronici cinstite: seară de vară la Lehliu-Gară, cu crâşmă bizară şi tuslama rară
Socoteam că-i un fel de popas de TIR-işti mai fancy, cu o parcare mare, cu paraşute şi păcănele. Din contră - am nimerit la o tavernă micuţă, cu oareşce design. Genul de cârciumă care şi-ar găsi locul ca aspirator de...
Cronici cinstite: Jin Ding, chinezăria totalmente firească din mahalaua Baicului
Sunt unele părţi din Bucureşti unde nu se întâmplă niciodată nimic. Cartiere întregi despre care, dacă n-ai fost mai vagabond în adolescenţă, abia ai auzit. Nici nu eşti sigur dacă sunt cartiere. Sau ce sunt ele exact...
Cronici cinstite: în staţie la Lizeanu s-a proclamat rockotecă cu mici
Deunăzi, situaţia geopolitică a cerut din nou un loc unde să ne lungim la bere da’ neapărat să aibă şi mici. (Şi să nu fie la piaţă, că ăia închid devreme.)
Cetatea din Alep revisited: aceiaşi kebabi cu o pălărie mai aurie
Când am fost ultima dată la Cetatea din Alep, la capătul lui 21, era încă o bucătărie oarecare a unui sirian, cu patru mese, jumate faianţă, jumate lambriuri de plastic.
Ca să vezi, trecură doi ani.
Trippa alla romana şi alte sorprese nella mahalaua Dudeştilor
Într-o seară friguroasă când nu se întâmpla nimic prin oraş am hotărât să-mi curm ignoranţa vizitând birtul cu pricina, care-i pe Dudeşti, între depou şi mall Vitan, pe o străduţă urâtă (Popa Stoica Farcaş), flancată de...