Imaginează-ţi un copil zâmbitor, în bermude vărgate, intrând, cu alcoolicul de ta-su de mână, în cel mai mare şi mai frumos magazin de articole sportive din, nu ştiu, din fostul Junior, ăla care-i acum tribunal sau ceva...
Recunosc că şi mie îmi place să mă dau deştept. Într-o discuţie în contradictoriu, când adversarul se crede infailibil, să-i atragi atenţia asupra unei gherle de gramatică e ca şi cum i-ai arăta că are şliţul desfăcut...