Dacă ar fi mai mult decât cuibul brontozaurilor sinecurişti, Academia Română ar fi avut încă din anii ‘90 o părere în chestiunea şaormerie / şaormărie.
Recunosc că şi mie îmi place să mă dau deştept. Într-o discuţie în contradictoriu, când adversarul se crede infailibil, să-i atragi atenţia asupra unei gherle de gramatică e ca şi cum i-ai arăta că are şliţul desfăcut...