Îi povesteam săptămâna trecută, când erau 300-400 de grade afară, unui prieten de pe altă emisferă că I feel like a fucking pizza. Dup-aia m-am gândit un pic la faptul că feel like poa' să însemne şi have a wish for...
Fără aere de haute-fiţă, Margherita oferă suficient de multe (şi de bune) ipostaze ale piţei napolitane încât să nu fie "doar un take-away din cartier". Şi scorurile-s competitive.
Când am scris despre defuncta Piţerie şi am lăudat-o ca potenţială uzurpatoare a take-awayului de la Lupoaică, mai multă lume mi-a zis băi Vasile, du-te la Buoni e bravi, la piaţa Rosetti, să vezi ce pizza mişto fac şi...
Cândva trebuie să fi fost foarte greu să găseşti în Bucureşti o pizza ca la mama ei. Îmi amintesc, ca printr-o ceaţă groasă, epoca inflaţiei, a a Panipatului, a pizzei de "expres" ex-comunist, o pogace bombată cu bănuţi...
Pe bulevardul Basarabia, vizavi de parcul 23 august, e o măcelărie arăbească (Riviera - presupun că-i soră cu restaurantul de nunţi din parc) care-i şi carmangerie, şi magazin de coloniale, şi şaormărie, şi pizzerie.
Ne întoarcem la Sarichioi să ne întâlnim cu prietenii noştri la pizzeria lui Vitea din centrul satului, mai mult curioşi decât flămânzi. Ce să vezi, a dracului piţă e cinstită. Nimic fancy, blat subţire, făcută cu...