VasileMîţa şi Iisus au fost darnici anul trecut. Anul ăsta sunt eu darnic cu dânşii apărând pentru prima oară în carne şi oase în faţa lor. Dar oare carnea şi oasele sunt ceea ce credem noi că sunt?
Cu ocazia faptului că îmbătrânesc într-un mod foarte trist şi sunt foarte trist, am să vă rog să participaţi la un concurs foarte trist.
Desenaţi-mă. Faceţi-mi un portret. Surprindeţi-mi esenţa. Cum puteţi voi. În paint, în fotoşop, în creion, în tuş, în macaroane, cu picioarele, cu curul, cu talent, fără talent. Şi trimiteţi la drojdia [coadă de maimuţă] gmail punct com. Câştigătorul va fi ales de către un juriu deprimat şi va câştiga o bere amară şi naşpa cu însuşi Vasile, dacă între timp nu-şi va fi luat lumea în cap şi nu va fi pornit să haiducească într-o mânăstire sau pula calului.
Material documentar găsiţi pe feisbuc. Sau întrebaţi-vă prietenii, sigur ştie vreunul cum arăt.
(nu, Şuşu, nu e repăreala aia sâcâitoare, e piesa lui Moculescu care e foarte mişto şi-i tristă de-ţi vine să-ţi baţi copiii în timp ce boceşti)
