VasileŞi iată cum l-am ajuns (şi depăşit, dacă socoteşti şi episoadele fără număr!) pe Elftor, cel care m-a inspirat să fac Mîţa cu î din i.
Informaţie utilă: când eşti cu cortul undeva lângă un lac, o mlaştină, un canal de irigaţii sau un pâlc de mangrove, poţi să te dai cu un bidon de Autan şi poţi să te îmbraci în pufoaicele babei Dochia. Degeaba. Trompiţele insistente ale anofelilor şi culecşilor, micile vuvuzele ale mamei natură, te vor ajunge, te vor prinde, îţi vor perfora învelişul călduţ şi se vor desfăta cu siropul tău vital, lăsând în urmă doar jale şi mâncărime, respectiv virusul West Nile.
Din păcate, despre ţânţari nu se scriu romane, şi asta-i dintr-un singur motiv: când eşti pişcat de ţânţar nu devii tu însuţi ţânţar.
