De avut în vedere când căutăm vaccinul pentru jihad

Să ne amintim că şi islamul nostru local, ortodoxia, a născut la un moment dat nişte salafişti jihadişti care au comis acte teroriste, au împuşcat oameni în plină stradă, ba chiar şi-au făcut, o vreme, statul lor islamic înainte să fie îndesaţi înapoi în găurile tenebroase ale istoriei.

Moartea, numai moartea legionară / ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunţi / pentru sfânta cruce, pentru ţară […] şi-avem doar gloanţe pentru trădători.

Să spui că “toţi musulmanii sunniţi sunt salafişti jihadişti” e ca şi cum ai spune că “toţi creştinii ortodocşi sunt legionari” – o tâmpenie, fiindcă mulţi dintre creştinii ortodocşi ai anilor ‘30 erau oameni rezonabili şi tot atâţia musulmani sunniţi ai zilelor noastre îşi văd de treaba lor cinstită.

Dar toţi salafiştii jihadişti sunt musulmani sunniţi, toţi legionarii erau creştini ortodocşi, şi atunci?

Până la urmă şi teroristul cu Kalaşnikov, şi poliţistul algerian care încearcă să-l oprească reprezintă islamul, aşa cum şi Cezar Ouatu şi Voltaj au reprezentat România la Eurovision.

Religiile lumii spun că-i rău să faci moarte de om, mai ales dacă-i de-al tău. Cu toate astea, nici legionarii nu se sfiau cândva să-l mătrăşească pe Iorga, deşi şi ăla era creştin ortodox, nici Daeshul nu-i cruţă, pe acolo prin Siria, pe fraţii musulmani sunniţi care nu le împărtăşesc în totalitate demenţa. Oricare ar fi dogma, e mai important cine o interpretează şi pe înţelesul cui.

Chiar şi printre salafişti – aripa puritană a islamului sunnit – părerile sunt împărţite. Unii îi văd pe jihadişti ca pe o sectă periculoasă. Dar când n-au fost sectele periculoase atrăgătoare pentru tinerii delicvenţi – găinari, bătăuşi, traficanţi sau adolescenţi de condiţie bună care n-au un hobby?

Putem spune: băi, Vasile, dar şi la noi sunt borfaşi şi nu-i radicalizează nimeni.

Poate fiindcă, atunci când se uită peste gard, găinarul din Pantelimon vede nişte oameni care vorbesc la fel, se îmbracă la fel, beau aceeaşi bere la PET şi nu sunt semnificativ mai bogaţi. Ăia care au reuşit în viaţă, uite-i acolo în vilele lor de marmură, sunt pur şi simplu nişte găinari ca el care au avut norocul să nu intre la pârnaie.

Micul infractor marocan sau algerian din Belgia, nici totalmente arab, nici francez şi în nici un caz flamand, crescut într-un Dudeşti al Bruxellului, vede peste gard o lume complet diferită de a lui: căsuţele impecabile ale belgienilor din suburbii. Ăia au tot timpul în frigider orice le-ar putea pofti sufletul de la Cora. Au 3000 de euro în mână, maşini frumoase şi grădini pline de flori în care zboară papagali. Cum să nu fii furios?

Cam cum putem bănui că şi tânărul arab palestinian vede peste gard zgârie-norii din Tel Aviv şi îi urăşte. Şi-ar putea pune problema să înveţe felul ăla de a fi, să-l imite cu încrâncenare şi peste câteva zeci de ani poate că ar avea găleţi de humus în burtă şi turnuri de sticlă deasupra capului. Dar ar fi un proces anevoios şi, de obicei, prima idee care-ţi vine e să urăşti.

Să revenim la tânărul marocan din Belgia. Băiat sărman şi fără perspective, e arestat pentru un furtişag. Îl ia în primire un profet al puşcăriei care, în loc de ambiţia de a îmbrăţişa cultura occidentală şi valorile democraţiei liberale pentru a ajunge ca belgienii, îi propune o cale mai palpitantă spre self-fulfillment. Vino să fii erou în filmul nostru de acţiune, să le zguduim un pic căsuţele alea perfect aliniate, te aşteaptă 72 de fecioare în rai şi munţi de pilaf etc. etc.

Tânărul marocan e impresionat. Normal, e uşor să impresionezi pe cineva când cartea primită cadou de la tine e singura pe care a citit-o vreodată. Viaţa lui are, în sfârşit, un sens. Allahu akbar!

Şi ce e de făcut?

Cu siguranţă n-o să rezolvăm nimic ţinându-ne de mâini în jurul focului şi cântând kumbaya, milord, kumbaya. E frumos, dar sunt probleme vechi şi serioase în sânul Europei.

Pentru probleme serioase există poliţie, servicii de informaţii, armată şi tot felul de alte organe sugătoare de banii cetăţenilor.

Pune în mişcare maşinăriile de propagandă, aruncă şi tu în luptă nişte profeţi zgomotoşi care să-i explice tânărului marocan că munţii de pilaf din rai sunt un basm şi că adoptând nişte valori mult mai puţin sângeroase poate să ajungă şi el să aibă o viluţă în Woluwe şi munţi de pilaf adevărat. Abundenţa de pilaf şi viluţele sunt produsul capitalismului şi al democraţiei liberale – o combinaţie care a adus omenirii bunăstare fără precedent şi care nu se negociază cu teroriştii. În numele acestora, Vestul ar trebui să-şi redescopere vocaţia colonială şi să-şi re-colonizeze propriile oraşe.

Oh, nu, am rostit temutul cuvânt “colonial” care lezează sensibilităţile colecţionarilor de fluturi. Bineînţeles că există culturi bune şi culturi păguboase. Du-te în Mauritania şi respectă-le obiceiul de a le îndopa pe fete ca pe gâşte, strângându-le picioarele între două lemne dacă refuză să înghită 20 de kile de lapte de cămilă pe zi.

Comunităţile astea în criză de identitate sunt totuşi unele patriarhale, pe stil vechi: îşi respectă foarte mult bătrânii şi figurile religioase, au lideri de opinie.

Din Molenbeek – şi din întreaga lume – lipsesc, după cum spuneam, prorocii unui Allah reformat, care-ţi dă voie să mănânci şi să bei ce vrei, să te îmbraci cum vrei, să trăieşti în pace cu toată lumea şi să-ţi torni la poliţie verişorii jihadişti pentru un viitor mai bun. În loc să scotocească după mailuri pe care nici un terorist nu le-a trimis niciodată, “serviciile” ar trebui să se ocupe să-i sponsorizeze sau să-i producă pe aceşti proroci.

În loc să asculte telefoane scobindu-se în nas la 200 de metri de ascunzişul lui Abdesalam, “serviciile” ar trebui să se infiltreze printre căpeteniile acestuia, din Bruxelles până în Siria, ca un forceps care extirpă jihadul şi pune în locul lui o meşă inofensivă de tifon. Mă interesează mai puţin cum fac asta. Să ia lecţii de la Mossad. De-aia-s servicii secrete, ca să aflu peste 50 de ani şi să mă revolt atunci, la căldură şi în siguranţă.

La naiba, suntem (din câte ştim) cea mai înaltă civilizaţie din Univers. Şi nu mai trăim în secolele alea când, dacă voiai să stârpeşti un parazit de genul ăsta, te apucai să desfaci carcasa însângerată a Siriei cu tancurile sau, la fel de groaznic, să faci pogrom la Molenbeek. Suntem în epoca laparoscopiei şi a chirurgiei robotice: dacă se ajunge acolo, putem răspunde terorii oarbe cu o teroare perfect ţintită.

Aceleaşi structuri leneşe ale statului ar putea să se ridice de pe cur şi să-i înroleze pe tinerii debusolaţi din Molenbeek în Frontul Luptătorilor Musulmani Pentru Siguranţă Publică şi Civilizaţie Occidentală™ by Guvernul Belgian, ca să le dea un sens ne-jihadist în viaţă şi ca să folosească toată energia lor de băieţi tineri în scopuri mai productive.

În ultimă instanţă, dacă n-au francezii şi belgienii destui securişti pentru toate aceste sarcini monumentale, le mai trimitem noi, că suntem grânarul de securişti al Europei.