VasileAm ieşit săptămâna trecută la cafelutză cu Andrei, jumate din cooperativa de creaţie VALEA, ca să-mi arate şi mie Smardoieşti, jocul de societate la care a lucrat mult timp şi care a ieşit recent pă piaţă, de unde poţi să îl cumperi chiar şi acum, înainte să-ţi scriu eu despre el.
Nu doar că mi l-a arătat – mi l-a făcut cadou împreună cu un pachet de PR foarte inimos, adică geanta frigorifică cu două buturugi de Ciucaş şi bricheta inscripţionată cu Cel mai mare muist. M-a nimerit.
Cu ocazia asta am şi jucat o tură de Smardoieşti.
Mă aşteptam să dau de a 944-a clonă de Cards Against Humanity şi să fi bătut degeaba jumate de Pantelimon. Din fericire, m-am înşelat şi am primit un joc de cărţi legitim, cu MECANISME şi posibil chiar STRATEGII (deşi n-am apucat să ajung atât de smardoi). Adică nu-i Arkham Horror dar e cât de cât rejucabil* şi după ce a trecut reflexul “scrie pula pe ceva deci mă amuz” din creierul reptiliano-milenial.
The gist of it: trebuie să etalezi înjurături (de supt, de morţi, de futut) în timp ce duşmanii încearcă să-ţi strice combinaţia folosind argumente logic… ete pula. Dând cu barosul. Sau apelând la muieli, insulte, blesteme şi alte forme de OCARĂ (în sfârşit! Acum pot returna acest cuvânt la muzeu).
*Am zis cât de cât rejucabil fiindcă o parte din distracţie derivă din cum citeşti cu voce tare toate invectivele de pe cărţi. Nu-i mare lucru când o fac eu, care vorbesc tot timpul ca pe şantier, dar în orice grup de intelectuali există colegul timid care nu zice niciodată lua-mi-ai cariciul la plimbare sau hai noroc şi pe pulă să te-ntorc.
Sunt 104 cărţi, o tură durează vreo juma’ de oră şi pot participa între 2 şi 6 suflete. Merge jucat la partyuri, şuete şi cozerii de apartament, dar şi în public, fiind un mod foarte over-the-top să baţi apropoul ăla că nu se vine cu copiii la bar, sau să fii dat afară din ceainărie.
Fără să fiu prieten cu băieţii care l-au făcut (că nu-s, adică doar ne-am văzut la cafea şi ne-am înjurat un pic, poate o să fim mai târziu), îi fac aicea reclamă acestui joc fiindcă scrie pula pă nişte cartoane în el, are un design simpatic şi (deşi suntem în 2026) conţine zero la sută borhot AI. Şi nu e tipărit în China, ci local, ceea ce îl face scump, iar cărţile sunt un pic alunecoase. Muie lor. Dar e bun de cadou.
Poate că Smardoieşti o să aibă succes şi vom căpăta şi addonuri? Irina Nistor edition? Du-te naibii, nesuferitule. Pupă-mă în fund de coate-goale ce eşti. Uite, ăla coşmar.
Poţi să îl urmăreşti pe instagram dacă eşti genul de om care urmăreşte jocuri să vadă ce mai fac. Sau să îl cumperi chiar acum, după ce ţi-am scris eu de el.