Episodul 194: Mîţa şi blestemul faraonilor

Okei, hai să vă explic care e situaţia. De câteva zile locuiesc într-un şantier, nu pentru că m-aş fi mutat într-un şantier ci fiindcă şantierul a venit la mine să înlocuiască un parchet vechi de optzeci de ani cu un parchet frumos din bambuşi care va ţine douăj’ de ani.

Acestea fiind spuse, vă scriu scurt din biroul improvizat în scara blocului, de unde răsună pasiunea mea redescoperită pentru muzica de negri (să-i sperie bine pe vecini, care nu-s foarte progresişti şi nu şi-ar dori negri în scară).

Până una alta Mîţa noastră merge la căldură (nu întrebaţi ce anume m-a inspirat, chiar nu-mi pot imagina, hm!), apoi vă mai scriu cât de curând fiindcă săptămâna viitoare voi fi bosquetard la cortărie, pe o plajă amplă şi pustie despre care voi probabil că nu ştiţi.