Între timp, după atâtea fiţe de Enescu, am simţit că s-a făcut cazul să mă întorc şi spre rădăcinile spirituale ale acestui blog mândru (pe care le-am cam neglijat de-atunci de când îmi alienam cititorii cu pledoaria mea pro-dark side).

Prin urmare, ne vedem în miejii ţigăniei la Balkanik Festival unde azi ne delectăm cu tarafu’ din Clejani şi nişte sârbi frumoşi iar mâine cu Mahala Rai Banda şi nişte unguri bengoşi şi nişte turci pizdoşi. Chiar aşa, dacă vrea careva să intre cu mine, trebe’ să deie un mail la drojdia (a rond) gmail punct com, până pe la ora două. Am loc de-un om pe invitaţie, aşa că primu’ anunţat va fi primul servit, ieei. Restu’ vor afla tot de la mine cum a fost.
Între timp, Mîţa are mai puţin noroc şi ajunge la festivalul lu’ peşte.


