Azi la CEC un leu depui, mâine el va face Puy

Nu ştiu ce părere aveţi voi despre acest puiea.

Ca un ocazional connaisseur de răpăreală, nu pot să nu-i recunosc o ţâr’ de merit din vremea când era un analfabet şi ştia să trăiască cartierul.

Ştiţi voi, când era verosimil şi avea un viitor strălucitor de narcoman sărac şi bolnav, dar respectat de către băieţaşii lui la fel de narcomani săraci şi bolnavi.

Zbor deasupra unui cuib Tecuci

Nefiind în domeniu, dar stăpânind câteva aspecte cât să lege o conversaţie, Vasile schimba de curând opinii cu un repăraş (haine largi, ciubote de marcă, tot tacâmu’) care-i povestea cam aşa: coaie, ce hip-hop meseriaş se face în România zilelor noastre! Coaie, pune mâna şi ascultă “Kazi Ploae” şi “Guess Who” şi bla bla!

Pe lângă faptul că nu sunt extaziat când mi se spune coaie de către cineva cu care nu mă trag de şnur, am constatat cu tristeţe că acest gen muzical a ajuns searbăd şi neoriginal.

Eu mi-s retro: febleţea mea vine din patria bulionului (Tecuci), a sclipit fix cât se cuvine alături de băieţii din Buzău (din înţelepciunea youtube, “Toma Caragiu al rapului cu Wu Tangu’ României”) şi a dispărut total înainte să alunece în mizerie, vezi RACLA, vezi Paraziţii, lăsând suficient loc de zvonuri şi speculaţii: ce s-o fi întâmplat cu Deceneu? Pauză muzicală!