Ştefan cel mare şi sfârc

M-am întors! Cu un gând bun, fiindcã se apropie ziua lui Iisus Ronaldo Hristoiu, a prepuţului sãu şi a altor zeitãţi imaginare.

Iubiţilor, de fiecare datã când îmi vine sã-mi iau lumea în cap din pricina mizeriei, a sãrãciei şi a prostiei care a pãtruns ca un sepsis pestilent în toate arterele societãţii balcaneze, de fiecare datã când am nevoie sã urlu în gol, rupându-mi cãmeşa de furie, “doamne, cât cãcat şi câtã foame!”, de fiecare datã când îmi amintesc cã sunt sub cizma FSN-ului de când eram cu puţa în nisip, o!, ba chiar de fiecare datã când mã simt naufragiat într-un ocean de acefali, zerodocţi, habotnici, patriotarzi, parveniţi şi politruci…