Aseară, în zona Dorobanţi-Perla, un pâlc de oameni la stop. În fruntea pâlcului, un american grizonând, cu o figură simpatică şi accentul ăla delicios care bate spre idiş, urla în telefon.
Can’t hear you, I’m in Romania.
Romania!
Ro-may-nee-a! RO-MAY-NEE-A.
Yeah, it’s a country or something like that.
What’s it like? It’s like New York 75 years ago.
Am râs. Copios, că aşa e.
Neoliticul a fost o perioadă înfloritoare pentru cofetarii amatori. Dacă ţineai fursecurile prea mult în cuptor şi deveneau tari ca piatra, le şlefuiai un pic şi aveai un set nou-nouţ de capete de săgeată cu stafide.
N-a venit fiindcă e în excursie la moaşte. Nicki Pelerinaj.
Cu toţii am încercat sentimente nebănuite lecturând povestea emoţionantă a pisicuţei din Eforie şi alte snoave totalmente credibile de pe facebookul celui mai iubit minister de interne din România. Dar câţi, oare, am...
Vasile
“like New York 75 years ago” :))
A fost chiar generos cu cronologia. http://www.chrisbeetlesfinephotographs.com/sites/default/files/stock-images/PENNSYLVANIA-STATION-NEW-YORK-1936-1-C29706.jpg
@Imperatrix
ce, ma, cladiri de birouri avem si noi cacalau!
Si zi, nu i-ai luat de baut? :D .. Sa fim seriosi : masini de epoca, vodeviluri, Charlie Chaplin, gangsteri, blonde rubensiene carliontate si stilate, whisky in petreceri underground, “it don’t mean a thing, if you ain’t got that swing”… si asa mai departe. Pai omu’ a fost un super-finut la faza aia
http://www.youtube.com/watch?v=r_wH9V1L3no