VasileVadim tresări şi scoase un ţipăt scurt. Broboane de sudoare i se prelingeau pe la tâmple, poticnindu-se de venele care încă pulsau. Pipăi cu vârful degetelor drapelul de care se dezvelise în somn, să se asigure că totu-i aievea şi că încă e viu. Sărută icoana de pe noptieră – dacul Iisus îl privea dinăuntru cu blândeţe, liniştindu-l. Fornăi de câteva ori din nări şi culcă din nou capul în perna jilavă. Dada, totul fusese doar un vis înfiorător.