Odată cu sezonul rece vine şi sezonul rege

Înainte de toate, vreau să urez, la fel ca anul trecut, la mulţi ani Majestăţii sale, regina şi Majestăţii sale, regele. Şi pentru că vreau să vă amintesc mereu, da’ mereumereu, ce părere am despre monarhia ereditară, mă voi adresa din nou proponenţilor acesteia. Ştiu, ştiu, am mai zis chestiile astea şi toată lumea ştie deja cât sunt de republican.

Băi monarhiştilor, monarhiştilor de facebook mai ales.

După voi e OK să existe o “Casă regală a României” în care primul născut e crescut şi educat, de mic, cu scopul de a deveni şeful statului pe toată durata vieţii (ceremonial sau de-adevăratelea) şi port-stindard al acestuia în întreaga lume. De ce el şi nu altul, pentru că aşa a zis Dumbo, zeul creştinilor, când a împărţit sângele albastru acum o mie de ani, când omenirea era la pubertate.

Înseamnă că tot după voi ar fi OK să existe pe fiecare moşie câte o “Casă Vasile a culegătorilor de bumbac” în care primii 10 născuţi să fie crescuţi şi privaţi de educaţie, de mici, cu scopul de a deveni culegători de bumbac pe toată durata vieţii. De ce ei şi nu alţii, pen’ că aşa a zis zeul Baal pe la începutul epocii bronzului, când a împărţit popoarelor sclavagismul.

Înseamnă că tot după voi, după ce am stabilit că-i OK să împărţim populaţia în oameni născuţi cu drepturi normale şi omul născut cu dreptul de a fi rege, ar fi OK să o împărţim şi mai departe, în oameni născuţi cu drepturi normale, oameni născuţi cu drepturi mai puţine, oameni născuţi fără drepturi, oameni materie primă pentru clei de oase, paşcăneni, oameni cu dreptul de a intra în casele oamenilor cu obligaţia de a nu-şi încuia uşile şi aşa mai departe.

Evident, exagerez şi glumesc. Monarhie ereditară nu înseamnă automat toate chestiile de mai sus. Dar în fascinanta lume a logicii dublul standard rămâne dublu standard, cât e el de mic.

În plus, hai să fim oleacă sceptici la ideea năstruşnică că strămoşii noştri o duceau atât de bine în monarhie. Cred că nu-i prea greu de aflat, cumpănind cifrele vremii, că ţara era la fel de săracă, analfabetismul (38% în 1930) în floare, intrigile politice mai abitir decât acum. Mai mult, onaniştii violenţi ai arhanghelului Mihail erau cu puştile-n mână, nu o mână de puşti.

Dacă vreunul dintre voi a avut un stră-străbunic care petrecea la Capşa cu barosanii, bravo lui, da’ puţin mai la ţară (unde încă locuiau, douăj’ de ani mai târziu, 80% dintre români) Carol nu se sfia să mitralieze la 1907 zece, cinşpe mii de supuşi care făceau un occupy ceva mai zdravăn.

Acu’ că nu am stipulat nimic, da’ doar v-am pus să vă gândiţi un pic la nişte aspecte, iată şi o bucăţică cu dedicaţie, direct de la sus-linkuitul rege pe care-l consider mai rege decât regele vostru, pentru că fanii lui, buni, răi, cum or fi, l-au încoronat pe baza meritelor majestăţii sale şi nu pentru că i-ar curge prin vene un alt model de turbosistem.