Cel mai mare duşman al lui Georgel, după cum a afirmat acesta la mai multe nunţi, era tuberculoza. Temuta boală pusese ochii pe lanţul său gros de plumb, însă Georgel şi gaşca lui de melancolici au prins-o pe o stradă lăturalnică şi au băgat-o în depresie ca pe hoţii de cai.
(vezi şi capitolul I)







