VasileMai ieri a fost din nou o nuntă din aia mişto în partea umbroasă a cartierului. Mai discretă decât când au scos (acum doi ani?) mese şi corturi pe linia lui 133 şi treceam cu autobuzul printre nuntaşi, da’ muzica de la nuntă a fost tot clasa-ntâi.
Sunt zile când iubesc oraşul ăsta: când nu-i pic de trafic, miroase a grătar şi, reverberând în aer, muzica, muzica!
Acum că știu cum să cânt Pinguinul, mă duc acasă, îmi iau chitara și mă apuc să cânt la nunți. Mulțam!
“Ansamblul de mișcări ritmice al păsărilor acvatice din familia Spheniscidae”! La ţambal, Jean Cîrlig.