Legea lui Dragnea moare, dar nu se predă

Deşi e ora la care mi-aş porni îndrăgitul televizor cu tub ca să mă hlizesc un pic înainte să trag pe dreapta, n-o să-l ating azi de frică să nu fie pe Antenă şi să mă inunde cu lacrimile de crocodil ale evacuaţilor din Ficusului şi să trebuiască să mopuiesc pe jos a doua oară săptămâna asta. Îh. Nici circul penibil din Parlament nu cred că a uimit pe cineva, ştim cu toţii ce cloacă de odioşi şade acolo.

Dar e OK că toată şuşa asta emoţionantă (şi, dacă mă întrebaţi pe mine, planificată cu grijă) din jurul celei de-a doua căderi a OTV-ului a distras atenţia interneţilor de la balamucul de săptămâna trecută: ăla cu Dragnea şi legea lui anti-hate speech.

Acum e niţică linişte pe frontul ăsta şi pot şi eu să agit un baston în direcţia aproximativă a duşmanului.

În caz că aţi trăit în Micronezia în ultimele câteva săptămâni, uite un rezumat.

Şeful PSD, un domn cu antecedente penale a cărui mustaţă jigneşte singură 2 categorii de oameni cinstiţi (ospătarii şi actorii porno), s-a hotărât într-o zi că trebuie să fie un vajnic apărător al demnităţii umane.

– Frate, hai să propun o lege care pedepseşte aspru defăimarea grupurilor sociale de tot felul, şi-a spus Dragnea dimineaţa, în timp ce-şi pieptăna sprânceana de sub nas. O să mă folosesc de nişte documente ale unui ONG dubios, dar care sună european şi oficial.

Şi hm, ce-ar fi ca legea asta să prevadă tot felul de năzdrăvănii birocratiste: să se înfiinţeze o instituţie (alta decât CNCD), să se dea premii pentru toleranţă, să se predea cursuri de sensibilitate şi alte demersuri care iau din taxele lui Vasile şi generează locuri de muncă prin văgăuni.

Evident că m-am bosumflat. Cineva îmi ameninţă libertăţile câştigate cu greu la Revoluţie, când aveam un an jumate!

Ştiţi deja din elucubraţii mai vechi că mie nu-mi miroase bine nici o îngrădire a dreptului meu să spun tâmpenii, indiferent cât de odioase. Mă gândesc că nici vouă. Mai ţineţi minte când pe bieţii caricaturişti din Franţa (nişte defăimători profesionişti!) i-a pedepsit cineva destul de aspru? Sau ieri, când sigur a mai fost închis cineva în Iran fiindcă a scris blasfemii pe facebook?

Mai toţi oamenii de pe internet s-au inflamat şi ei. Unii, probabil, mai mult fiindcă îl urăsc pe Dragnea; alţii fiindcă ţin în mod autentic la libertatea de exprimare.

Şi Dragnea? Dragnea (s-a făcut că) a înţeles că-s supăraţi fiindcă legea lui prevedea că se pedepseşte punerea cuiva în inferioritate pe baza apartenenţei politice, adică că n-ai voie să zici despre cineva că-i un pesedist împuţit, sau un băsist odios, ceea ce ar desfiinţa practic internetul. Şi-a pieptănat iar mustaţa şi a zis:

– OK, OK, am încercat şi eu apa cu deştu’. Dar dacă scot pasajul cu politica, pe ăla cu… ăăh… nu ştiu, averea, să zicem? Pă bune că sunteţi nişte mizantropi dacă nici acum nu mă consideraţi un sfânt al zilelor noastre, şi nu susţineţi legea mea anti-defăimare. Poftim, e bună, îi apără pe săraci, pe musulmani, pe albi, pe negri, pe moşi, pe transsexuali, pe unguri, pe cambodgieni… Chestii rezonabile, nu?

În mod surprinzător*, internetul s-a dovedit destul de consecvent şi a continuat să arunce în el cu “duie Mragnea” şi alte invective şi mai îndrăzneţe.

…semn clar către şeful PSD că măcăne şi ar trebui s-o lase jos.

*Zic “surprinzător” fiindcă ştiu că tendinţa e să-ţi pese tot mai tare de sentimentele semenilor în detrimentul libertăţii de a spune tâmpenii. În plus, aici, în Europa, tot felul de duhuri egalitare (şi nişte traume istorice) au făcut să fie acceptabil să “toaletezi” dreptul la libera exprimare.

(Acu’, dacă mă întrebaţi pe mine, asta-i o atitudine păguboasă, fiindcă aşa îi întărâţi mai rău pe oamenii care oricum poartă în ei sâmburi xeno-, homo- sau ai altor fobii din pricina faptului că-s nişte troglodiţi într-o ţară săracă şi înapoiată.)

Cum într-o democraţie oleacă mai matură decât cele europene libertatea de exprimare e un adevărat fetiş, nu m-a surprins că ambasada Americii i-a retezat-o şi dânsa lui Dragnea, spunând ce-am spus şi eu mai sus: ne opunem acestui tip de legi, cea mai puternică armă împotriva unor voci urâcioase sunt alte voci ne-urâcioase und so weiter.

E ştiut că singurul gest de bun simţ când SUA te trag de o ureche e să nu le dai ocazia să te tragă şi de cealaltă.

Şi Dragnea?

Dragnea nu-i dobitoc să agite şi mai tare cu mătura în fosă, aşa că a promis că… mă rog, nu renunţă la preţioasa lui lege, dar o să scoată din textul acesteia paragraful cu amenzile usturătoare şi pe ăla cu definiţia defăimării. Părţile esenţiale, cum ar veni.

Încă o dată, internetul câştigă. Am ocolit o tiranie, ieei!

Dar stai? Atunci ce noimă are legea anti-defăimare care nu mai e anti-defăimare?

În loc de lege anti-defăimare, acum e lege pentru promovarea toleranţei în educaţie, lucru care implică tot felul de drăcii: încă nişte tipărituri de dat la licitaţie, încă nişte comitete de angajat verişori, încă nişte avize pe care tre’ să le obţină editurile care fac manuale. Pentru chestiile astea n-o să-l porcăie nimeni, că suntem toţi atât de obişnuiţi cu ele.

Între timp, legea a picat, dar neobositul domn Dragnea a sugerat c-o s-o propună iar şi iar, cu un avânt cel puţin suspect.

Nu vreau să pretind că înţeleg ce se întâmplă în mintea lui perversă, că nu-s Freud şi nici măcar deosebit de deştept, dar pot să am şi eu câteva bănuieli hazardate.

Uite, eu socot că ideea e să rămână scris undeva că Dragnea a ţinut cu dinţii de o soluţie civilizatoare în timp ce tinerii frumoşi de pe feisbuc i-au dat în cap şi l-au înjurat ca nişte şoferi de taxi. Asta îi impresionează profund pe dinozaurii uitători la Antene din miezul dur al fandomului PSD, păstrându-i super fideli pe ăia care-s încă vii.

Ah, şi să zicem că şi-ar dori la un moment dat să-i înduioşeze şi pe puştanii de pe internet prin intermediul vreunui Sturzu reînviat. Ei bine, în urma acestui experiment, Dragnea ştie mai bine pe care formator de opinie se poate bizui. Şi dacă presupunem că încă există postaci plătiţi, a aflat ce randament dau şi ăia şi câţi ar trebui să mai angajeze la Centrul Subteran de Postăceală Teleorman™.

În plus, când vreun ştab de la UE, care habar n-are cu ce se mănâncă politica dâmboviţeană, o să întrebe: by God, Jenkins, who is that mustachioed gentleman picking his nose in the back row?, majordomul o să-i explice că nu-i doar un sinistru baron al mlaştinilor, ci şi un ocrotitor al oropsiţilor, ale cărui propuneri zeloase au eşuat din cauza fasciştilor care vor să urască liber.

Sau poate-s nişte dedesubturi acolo pe care încă nu le-am prins.