Utopia Balcanica

Lăsaţi copiii să fie fascişti!

S-a tot discutat săptămâna trecută pe internet despre a nu ştiu câta adăugire la legea care nu-ţi dă voie să fii fascist. (Ok, textul legii e mai complicat decât atât dar, până la urmă, totul se rezumă la asta. Şi la a le face statui criminalilor de război.)

Evident că mi se pare din start o măsură neprielnică fiindcă e dreptul tuturor oamenilor de pe planetă să vorbească, să scrie sau să deseneze absolut tot ce au bieţii de ei pe suflet, chiar dacă au pe suflet numai odiu şi mizerie şi, mai ales, tâmpenii.

camarade

La naiba, dacă s-ar interzice toate tâmpeniile, ştiţi ce ar mai fi la televizor? Nimic. La radio? Zumzetul placid al unor greieri în depărtare. Pe internet? Mersul trenurilor şi un sfert de hotnews. Îmbătrâniţi subit de plictiseală, oamenii şi-ar lua inima în dinţi şi ar deschide o carte, dar ups, şi aia ar fi o culegere de mate, pentru că ghici ce? – s-au interzis tâmpeniile.

N-o să insist asupra acestei chestiuni fiindcă ştiu că mulţi n-aţi fost Charlie astă iarnă şi susţineţi o clasificare mai nuanţată a tâmpeniilor. Fiecare cu weltanschauungul lui. Dar, înainte să mergeţi să vă bucuraţi că trâmbiţele numeroşilor fascişti români nu vă vor mai strica somnul, lăsaţi-mă să vă mai spun una mică.

Cunoscând oamenii şi cum funcţionează ei, mi se pare că interdicţia de a spune drăcii fasciste e o cutie cu surprize şi s-ar putea să nu vă placă nici vouă ce conţine dânsa.

Mai ţine cineva minte cum era în adolescenţă, când părinţii îţi interziceau să faci ceva, de exemplu să te dai cu bicicleta fără mâini, să fumezi marihuană ilegală sau să ciopleşti penisuri în lemn de abanos? Te duceai cu prietenii într-o pădure umbroasă de la marginea oraşului şi le făceai pe toate, ca un drac, şi mamă ce şmecheri eraţi cu toţii. Până într-o zi, când îţi trecea acneea şi toate năzbâtiile îţi ieşeau din sistem.

Ştiu asta fiindcă şi eu am fost adolescent în anii 2000. Am trecut prin toate rebeliunile posibile, am ascultat cântece în care se pronunţa cuvântul pula, o dată m-a amendat poliţia că scriam pe pereţi, am chiulit, am băut beri pe borduri, să zicem că am furat şi scrumiere din baruri, cred că am fost şi fascist câteva săptămâni şi mă simt minunat acum, bărbos şi înţelept.

Fascismul e ca oreionul, varicela, gonoreea, comunismul şi alte boli ale copilăriei. Trebuie să-l capeţi devreme ca să devii imun, fiindcă dacă-l faci la o vârstă mai înaintată rişti să rămâi steril, chiar şi doar în sensul că n-o să-ţi faci niciodată o prietenă.

Învăţându-ne, ca un părinte conservator, ce nu e frumos să spui, statul reuşeşte să facă fascismul de peste 9700 de ori mai atrăgător pentru puşti.

Asta n-ar fi rău în esenţă, doar am descris mai sus procesul prin care viciile tinereţii îţi ies din corp odată cu părul facial.

Problema e că unii oameni scapă mai târziu din adolescenţă. Alţii rămân puşti toată viaţa. Îi ştii. Neadaptaţi, neîmpăcaţi cu niciun sistem, îndeletnicindu-se la 20, 30, 40 de ani cu chestii de adolescenţi: spart geamuri cu mingea, bătaie, fascism.

Stimulaţi de simplul fapt că-i ilegal, oamenii ăştia se adună în păduri umbroase, cântă imnuri sinistre, îl invocă pe Corneliu Zelea Ceauşescu (sau alte figuri din panteonul legionaroid) şi cine ştie ce grozăvii pun la cale, în loc să-şi găsească hobbyuri la fel de nelegiuite, dar mai puţin dăunătoare, cum ar fi să fure corcoduşe din pom.

Şi totul e super-secret – deh, nici adolescenţilor nu le plac amenzile şi puşcăria. Fiindcă pe puştii eterni pe care-i prinde că-s fascişti în pădurea umbroasă, statul-părinte îi trimite nu la şcoală sau la psiholog, să înveţe cum să iasă din adolescenţă, ci la puşcărie, să se gândească bine la ce au făcut.

De acolo ies nişte puşti eterni la fel de fascişti, dar înrăiţi de mediul dur de după gratii. Şi mai capabili să execute drăciile despre care vorbeau înainte. (Unii puşti au şi puşti!)

Chiar vrem asta?

N-am făcut nici un studiu ştiinţific, dar poate au făcut alţii şi ni-l arată şi nouă. Mie intuiţia îmi spune că, dacă nu o transformi într-un tabu, ai şanse mai mari să nu-i stârneşti nimănui un interes viu faţă de chestia asta cu fascismul.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri