VasileNeaţa băieţi! Aseară, Cümbüş Cemaat au fost bombă la Balkanik! (mâine vă aduc şi o recenzie a festivalului). Dar azi e ziua mea, când de obicei sunt trist pentru că îmi dau seama că îmbătrânesc.
Hotărâtă să nu mă întristeze şi mai tare, mama mi-a făcut o surpriză şi a descărcat în calculator o casetă VHS cu mine când eram mic şi ceva Clayderman care nu ajută deloc împotriva bocitului. Merci, mama! (Nota redacţiei: casetele VHS erau un fel de youtube lent şi puricos al secolului douăzeci.)
Nu ştiu sigur când a fost trasă această casetă. Probabil prin ‘95, ‘96. Un dentist ne-ar putea lămuri. La ce vârstă îşi schimbă oamenii dinţii din faţă?
Am să v-o arăt şi vouă, deşi pe voi n-are să vă emoţioneze atât de tare, că e doar Vasile când era mic. Dar sunt convins că are şi oareşce valoare documentară fiindcă urmărind această casetă veţi putea învăţa:
• cum arăta Herăstrăul acum 20 de ani;
• cum se îmbrăca lumea acum 20 de ani;
• cum miroseau panseluţele acum 20 de ani;
• cum dormeau oamenii pe bănci acum 20 de ani;
• cum îşi muşcau copiii mamele de un deget acum 20 de ani;
• cât durau 20 de minute acum 20 de ani;
Nu în ultimul rând, dacă răbdaţi până la capăt, veţi afla cum sună ţestoasele ninja în nemţeşte, fiindcă în anii ‘90 casetele erau preţioase şi chiar şi ţestoasele alea fuseseră trase peste “Moscova nu crede în lacrimi”.
Ok gata.
https://www.youtube.com/watch?v=fqQiTVKbmS4