“Se aduse supă de clapon şi, pe urmă, însuşi claponul”

Habemus premier! Spre surprinderea tuturor, chiar şi a pesediştilor, ieri a ieşit fum roşu de la Cotroceni. Şi uite cum, după un ilustru anonim nevertebrat şi un klingonian drojdier din Brăila, şeful executivului va fi o duamnă pe care n-o recomandă nimic pentru post, în afară de faptul că pare genul de femeie căreia îi ceri o reţetă de plăcinte. Trebuie să îi acordăm totuşi niţel de credit lui Dragnea-Voievod: omul trece prin toate tipologiile de PSD-işti posibile.

Lumea s-a cam împărţit în două după non-combatul de ieri al lui Ioha: cei sictiriţi profund de el şi cei care încearcă să îi găsească scuze.

Cu riscul să-l supăr pe Vasile, argumentele celor din urmă mi se pare că nu prea ţin apă. O să încerc să vă lămuresc de ce:

1. “PSD-ALDE au majoritate în Parlament, csf, n-ai csf.”

Ba ai ce să faci! Ioha putea cere alt premier, putea să pună condiţii, având toată legitimitatea să o facă după ce ăştia şi-au dat jos al doilea guvern în mai puţin de un an. Acu’ nu zic că trebuia să nominalizeze pe cineva din afara PSD, dar putea să ceară măcar un pesedist mai de doamne-ajută. Poziţia lui Dragnea în interiorul partidului era mai şubredă ca niciodată, marea boierime e supărată că Daddy le-a cam tras plapuma de pe ciolan, împărţindu-l doar cu prietenii. Ca la poker: neamţul o avut o mână bună şi în loc s-o joace a dat fold.

2. “Dacă nu o nominaliza pe duamna Viorica, l-ar fi suspendat, ar fi ajuns Liberalul Roşu preşedinte şi ar fi pus tot pe cine vor ei. Ar fi trecut şi legile antijustiţie!”

Poate că l-ar fi suspendat pe Ioha, dar el ar fi avut doar de câştigat capital din asta. Legile antijustiţie pot fi contestate la Curtea Constituţională nu doar de el, ceea ce s-a şi întâmplat, de altfel. Ce poate face doar el e să le retrimită Parlamentului, un gest oricum irelevant, că Parlamentul i le-ar fi servit înapoi oricum, schimbând eventual nişte virgule, la mişto.

3. “Ioha n-a vrut să creeze mai multă instabilitate politică, a fost om responsabil.”

PSD deja a schimbat doi prim-miniştri în mai puţin de un an, i-a persiflat deopotrivă pe reprezentanţii UE şi pe cei ai SUA, încrederea investitorilor străini şi a mediului de afaceri e la un minim istoric de când am aderat la UE, cursul de schimb s-a dus pe vale, ROBOR-ul a plecat la plimbare, A3 şi RTV vituperează zilnic împotriva străinilor care vor să ne fure ţara şi a soroşiştilor, cât de mai multă instabilitate putea provoca Ioha?

4. “Iohannis nu e Băsescu, are alt stil de a face politică, e neamţ.”

Dacă prin alt stil vreţi să spuneţi că e inexistent, atunci într-adevăr, validă obiecţia. Numai că asta e o falsă dihotomie. Dacă Băsescu era atât de băgăreţ că nu puteai nici să te legi la şireturi fără să zică şi el ceva, asta nu înseamnă că Iohannis, care tace cu săptămânile, necatadicsind să reacţioneze nici când e în prerogativele sale constituţionale, e ok. Uitaţi-vă doar pe pagina sa de Facebook. Are 2-3 săptămâni între postări. România nu e Germania, unde preşedintele e pe post de ficus.

5. “A jucat politicianist, n-a vrut să alieneze o parte din electorat sau să le dea apă la moară PSD-iştilor că nu-i lasă sistemul să guverneze, a pierdut simpatie pe moment dar câştigă pe termen lung.”

De marota asta mi s-a urât ca ursului de ghinde. Cât o să mai trebuiască să pupăm în cur electoratul PSD, sperând că o să câştigăm 2 voturi de la ei până să ne prindem că asta e o carte pierzătoare? Asta a fost strategia PNL în ultimii 10 ani: au încercat să flancheze PSD-ul dinspre stânga pe chestiuni economice şi, în acelaşi timp, să se gudure pe lângă BOR şi CpF pe teme sociale. Rezultatul s-a văzut la ultimele alegeri parlamentare. Pe pesedistul mediu n-o să îl atragi de partea ta niciodată. Oricâte nasoale ar face ciuma roşie, el tot cu ea o să voteze. Nu vreau să fiu nedelicat să zic că oamenii respectivi îs cretini sau ticăloşi, dar e suficient să te uiţi juma’ de oră la RTV sau A3 ca să-ţi dai seama că fanii lor operează într-o realitate alternativă.

Dacă Iohannis (sau altă variantă non-pesedistă la următoarele prezidenţiale) vrea să câştige, trebuie să ofere ceva. Electoratul de dreapta – cel anti-PSD în general – nu are nevoie de o pungă de făină, dar aşteaptă să-i oferi speranţă, să-i arăţi că tu eşti altfel şi să te baţi cu ticăloşii. La prezidenţiale, fitilul ni l-a aprins Mickey Mouse prin încercarea de a bloca votul românilor din străinătate. L-a dat pe “Puie Monta”. A văzut omul cum prietenii şi neamurile lui sunt batjocorite şi a ieşit să dea un vot negativ.

Dar dacă la următoarele alegeri nu se mai faultează PSD-ul singur? Cum o să îi scoată Iohannis la vot pe oamenii ăştia când el nu e în stare nici s-o scoată din pantaloni s-o pună pe masă când Dragnea a făcut-o deja?