Economia pentru proşti: fereşte-mă, Doamne, de PNL-işti, că de PSD mă feresc şi singur

Unul din cele mai nasoale lucruri în România e să fii de dreapta, că te uiţi la partidele existente şi îţi dai seama că nu te prea reprezintă nimeni. Mă refer aici la dreapta liberală, libertariană, neoliberală, cum vrei să-i ziceţi – aia cu libertate personală şi pieţe libere – nu la tâmpeniile cu „Nu ne vindem ţara!”, sfântul neam românesc, credinţa strămoşească, Coaliţia pentru Familie. Sunt 2-3 oameni la care mă pot gândi, dar cu un ghiocel nu se face primăvară.

PNL-iştii, de exemplu, au cam uitat că au şi „Liberal” acolo în nume, cam de la introducerea cotei unice, ultima lor măsură liberală. În schimb, în anteriorul mandat parlamentar, din curtea PNL au venit măsurile cele mai socialiste şi anti-piaţă adoptate de legislativ: legea dării în plată, legea conversiei creditelor în franci elveţieni sau legea 51% produse româneşti în supermarketuri, ca să le menţionez doar pe alea mai mari.

Pe la începutul anului ziceam că n-o să mă mai cert cu PNL-ul. La ce pericol la adresa democraţiei şi parcursului euroatlantic al României s-au arătat a fi PSD-iştii, e cam de neam prost să mă leg de ăştialalţi. Dă-i încolo, măcar i-au făcut loc lui Cîţu la ei pe liste.

Aşa ziceam, dar ăştia efectiv nu vor să te lase să ţii cu ei. După ce că că m-a scos din sărite aseară Raluca Curcan cu criticile ei tembele la adresa USR, azi am aflat cu groază că HE’S BACK!

Cum cine?

El, unicul şi inegalabilul, spaima bancherilor de pretutindeni, coşmarul multinaţionalelor, buzduganul consumatorilor, campionul nedisputat al socialismului penelist, Danieeeeeeeeeel Zamfir.

Întors din pelerinajul anual la catafalcul lui Lenin, omul a venit cu o idee pe lângă care şi isprăvile sale anterioare par blânde: statul să plafoneze dobânzile la creditele bancare. Omul are o obsesie personală din care şi-a făcut ţel: să pună la pământ sectorul bancar din România, şi împreună cu el şi economia. Cu legea dării în plată nu i-a reuşit, cu legea conversiei creditelor în franci elveţieni nici atât, aşa că acum a trecut la artileria grea.

Nu doar că e o măsură de cea mai pură inspiraţie socialistă şi o formă de control al preţurilor, dar principalul efect (pe lângă plecarea masivă a băncilor din România) ar fi că băncile rămase (alea câteva) n-ar putea oferi dobânzi mai mari de 0,ceva% la depozite. Economisirea, principalul motor al dezvoltării economice, ar zbura pe geam iar o asemenea rată a dobânzii nu ar acoperi nici rata inflaţiei. Asta înseamnă că pentru oamenii nu foarte sofisticaţi economic (vasta majoritate a populaţiei) ar dispărea cu totul singura formă de economisire pe care o cunosc.

Pur şi simplu e bezna minţii: omul ăsta vrea de unul singur să distrugă economia României. Fără economisire n-ai acumulare de capital, fără acumulare de capital n-ai dezvoltare. Însă un lucru ai: consum, iar cu consumul fără economisire vine şi inflaţia de două cifre. Ţineţi minte ce bine era în anii ’90, când dacă azi aveai bani de un apartament, peste 2 ani îţi mai putea lua o Dacie, iar peste 3 un televizor? “Ţopăielile fiscale” ale sinistrului guvern Tudose par o briză de dimineaţă comparativ cu oligofrenia asta.

Poate îi povesteşte cineva şi lui Zamfir, ca pentru proşti:

Băncile comerciale fac profit din diferenţa între dobânzile primite pentru banii pe care îi dau împrumut şi dobânzile pe care le plătesc la depozite. Dacă plafonezi cât poate să încaseze la dobânzile pe credite, banca ori nu mai face profit, ori merge pe un profit foarte mic. Atunci, banca ori se va închide, ori va scădea masiv rata dobânzii acordate la depozitele atrase. În oricare din cele două situaţii, ai o problemă: se restrâng atât posibilităţile de creditare cât şi cele de economisire. E aritmetică de clasa a doua. Dacă nu mai poţi încasa atât de mult, nici nu mai poţi cheltui ca înainte.

Dacă banca acordă dobânzi foarte mici, de ce-ai mai ţine banii în bancă? Doar te trezeşti la sfârşitul anului că poţi cumpăra mai puţine lucruri cu ei faţă de când i-ai depus. Misterioase sunt căile inflaţiei! Dar fără economisire n-ai bani să faci chestii care generează avuţie, gen să deschizi sau să extinzi o afacere. Fără afaceri nu se dezvoltă economia. Fără dezvoltare economică, lumea rămâne în sărăcie.

În schimb, e încurajat consumul. Dacă tot nu poţi să strângi destui bani să deschizi un business sau să cumperi o casă şi nu se rentează să ţii banii la bancă, păi măcar să trăieşti bine, să curgă berea şi micii! Creşterea economică bazată pe consum e însă ca o bulă de săpun: sufli spre ea şi se sparge. Economia e ciclică. La un moment dat, omul, după ce şi-a luat maşină, laptop, sistem surround, iphone, TV ultraextrahiperplat, şi-a pus termopane etc., nu ştie ce să mai cumpere, că nu mai are nevoie de nimic prin casă. Şi se mai satură şi de mici şi bere, că deja a cam făcut burtă, aşa că trece la regim. Uite aşa ţi se duce pe sulă creşterea economică bazată pe consum.

În plus, consumul fără economisire generează inflaţie mare. Dacă ai mai mulţi bani de cheltuit, nu fiindcă produci mai mult şi ţi-au mărit salariul, ci fiindcă te-ai hotărât “Fuck it! Nu mai pun nimic de-o parte!”, şi vânzătorii au să crească preţurile când se prind de schemă. Chiar dacă nici ei nu produc mai mult, doar n-or fi fraieri să nu profite că brusc are lumea mai mulţi bani de spart.

Sigur, după ce te saturi de atâta huzurit poţi să încerci să te împrumuţi să îţi iei o casă, dar dacă banca s-a închis că nu mai poate face profit, ghinion. Poate ai noroc şi te împrumută bunica cu nişte bani strânşi la saltea, dacă nu s-au devalorizat prea tare de la inflaţie.

„Eeei, dar stai aşa!”, vor veni să zică unii. „Doar nu s-or închide toate băncile, iar dacă îs obligate să dea credite la dobânzi mai mici, nu înseamnă că mai mulţi oameni vor putea lua împrumuturi? Nu va contrabalansa asta închiderea câtorva bănci?”. Păi… nu. Dobânda pe care ţi-o ia banca e preţul pe care îl plăteşti investitorilor băncii că ţi-au dat ţie banii ăia şi nu i-au investit sau tocat la păcănele, dar şi un cost al riscului pe care banca şi-l asumă, că poate nu-şi mai vede banii înapoi sau devii rău platnic şi returnezi banii cu ţârâita.

Dacă obligi banca să dea credite la un preţ mai mic decât riscul real, ea o să înăsprească criteriile de eligibilitate pentru împrumuturi, ca să se califice doar cei cu cea mai mică probabilitate de a nu returna banii. Adio bani pentru start-up-uri sau dezvoltarea unei afaceri, adio credite fără garanţii. Paradoxal, au să fie avantajaţi cei care deja au, în defavoarea celor care ar avea mai mare nevoie.

PSD-ul se pregăteşte în Parlament să distrugă Justiţia iar ăştialalţi, ca să nu se lase mai prejos, vor să facă acelaşi lucru cu economia. Nu ţi-ar lăsa un minut să apuci şi tu să-ţi tragi sufletul. Pe bune acuma, n-am putea să îi trimitem pe toţi laolaltă în Venezuela? Sau chiar în Coreea de Nord.