Toţi am simţit chestia asta cel puţin o dată: bre, dacă mai aud o dată hihihi, ştii că în Croaţia e un loc care se cheamă Pula?, îmi iau câmpii.
Oameni buni, sunt atâtea tărâmuri de basm în lumea asta. Pe toate continentele relevante. Care sună ca toate protuberanţele şi orificiile importante.
O sută, cel puţin. Vi le-am şi pus pe hartă.
Dacă şi tu ai folosit cel puţin o dată cuvântul colivă într-o discuţie la cafeluţă, probabil a doua zi ţi-a servit şi ţie Zuckerberg spamul ăsta cu colivă la cornet şi ai ridicat vesel o sprânceană.
Cu toţii am încercat sentimente nebănuite lecturând povestea emoţionantă a pisicuţei din Eforie şi alte snoave totalmente credibile de pe facebookul celui mai iubit minister de interne din România. Dar câţi, oare, am...
Nu te pune la mintea mea. Oricum nu mă pricep la filme. Poate că Klaus şi Barosso o să ţi se pară megahazliu, du-te să-l vezi dacă ţi-a plăcut forşpanul. Pentru mine, însă, filmul ăsta s-a terminat undeva pe la început...
N-a venit fiindcă e în excursie la moaşte. Nicki Pelerinaj.
Neoliticul a fost o perioadă înfloritoare pentru cofetarii amatori. Dacă ţineai fursecurile prea mult în cuptor şi deveneau tari ca piatra, le şlefuiai un pic şi aveai un set nou-nouţ de capete de săgeată cu stafide.
Să zicem că Nelu i-a dat Iuliei o sută dojdă mii să-şi ia ţigări. (Mă rog, Nelu i-a dat Iuliei o sută dojdă mii să îi ţină bine şi ea şi-a luat ţigări, da’ hai aşa, de dragul memei.)
Vasile
[…] 100 de locuri din lume care sună dubios în limba română […]