Vasile*fun fact – oleacă vine din greacă, unde oligaki e echivalentul lui puţintel sau niţeluş.
O seară de joi în iulie. Se anunţă indie ieşean în firida de concerte de la Echoes (ex-Have a Cigar de pe Dianei). Păcat că toată lumea e la Electric sau la Plovdiv şi mai e şi cald ca drecu’ – cât de des vine cineva tocmai de la Iaşi.
Nici măcar n-am adus pâine şi sare.
În deschidere, I Lie (despre care sunt aproape convins că se citeşte Ai Lai as in “te mint în engleză” şi nu Ilie as in Ilie Bolojan), proiectul graficianului Alex Bălăiţă. N-am apucat să îmi dau seama încotro bate, dar are zvâc, îl voi urmări. Ne-am despărţit cu un cover foarte honkytonk-blues-punk după piesa aia a lu’ Chris Isaak pe care o ştie toată lumea.
Dar io eram acolo mai ales pentru cei trei dârlăi care îşi zic San Mitch, despre care tot auzisem – deşi nu ajung prea des pe la noi poveşti cu scena muzicală din oraşul ăla.
(Întâmplător, frontmanul Vlad Munteanu mi-e un fel de rudă îndepărtată prin vreo două alianţe, ceea ce îl face, practic, cel puţin bro dacă nu chiar coae.)
Recunosc că nu îi şi ascultasem înainte (sorry bro/coae!) pe băjeţi, aşa că m-am cufundat complet nepregătit în universul sonor San Mitch. Am descoperit acolo un postpunk ritmat, neşlefuit, melancolic ca tot ce vine din părţile Moldovei, cu o idee de Bauhaus şi un vârf de cuţit de Gun Club, care vine în valuri şi te face să dai din cap ca o algă, mai ales dacă e întuneric şi ai băut ceva şi nu ai alte chestii la care să te gândeşti fix în momentul ăla.
A fost greu să-mi dau seama DESPRE ce e vorba în ce îmi cântă oamenii (cel puţin live, sub toate straturile alea de sunete), deci mă bucur că-s şi textele postate pe bandcamp şi pot să le răsfoiesc ca să-mi dau seama ce exact am auzit. Că groove-ul a fost acolo, căcălău chiar, iar chitara (cameleonică pe alocuri) m-a captivat. Ne mai întâlnim, 100%.
Îi găseşti şi pe instagram dacă vrei să-i stalkăieşti, iar cel mai proaspăt produs San Mitch e EP-ul Flowers Found On A Hillclimb, pă care dacă-l cumperi (cu cât vrei tu), fiecare cent merge la Khartoum Aid Kitchen, direct în criza umanitară din Sudan.
Iaca şi restul de poze la care nu mă pricep dar csf, am şi io un aparat.
