VasileŞi a fost Islaz la Zen Bar. Zen ce? Zen Bar e fostul Flip Flop de pe Dacia, dez-hipsterit un pic: acu-i mai degrabă în spiritul Evarză sau The Den de mai demult – măsline pane şi rock & blues. Chiar cozy capătul de tavernă (“terasa închisă”) unde se cântă, mai puţin când e cald afară. Joia trecută a fost… eh, la limită.
În orice caz, long time no Islaz. Cred că de astă toamnă, de la Hidden (unde m-au păcălit şi pe mine să zic o strofă). Suficient timp să acumuleze energie la baterie.
S-a întors pleata romantică a lui Adi Ilin (din prima iteraţie a Islazului, parcă) la bas. Vlad Ploeşteanu, the new guy, nu cred că e ploieştean, bate la tobe. Veteranul Tibi Marinică e bun la toate şi la chitară. Alex Drăghici e în continuare culegătorul, motorul, vocea, cobza, bouzoukiul. (Prietena noastră Maria are, mai nou, grijă de booking. Vă pun în legătură dacă-ţi trebuie Islazul la o cumetrie.)
Poze, vasile!
Din câte mi-a zis Alex, băieţii lucrează la un ÎNTREG album nou pentru mai la iarnă. La cum îl ştiu, si-gur o să fie acolo ceva grecesc, ceva bulgăresc – în desfăşurătorul de joi s-a strecurat însă o bucată de dragoste despre o moldoveancă. Exotic!
În rest, Islazu’ pendulează în continuare între folclor fără perdea de pe Vlaşca, la-masă-cu-amicii-mei (C-o damigeană…), plimbări cu naşul pă trans-balkan-expres (Thasos e insula mea preferată!), o fluturare de Phoenix vechi, o lingură onestă de umor (Povestea ciorbei). Isarlîk e în continuare catchy ca naiba. Andrieş face şi el cu mâna la Semafoare. Pendulaţia asta face ca trupa să nu fie un one trick pony plictisitor.
Şi dap, setul a fost cam scurt. Adică, zău… fără Bob Dylan de la Dăbuleni?
Probabil îi urmăreşti deja pe băieţii de la Islaz dacă vii des pe-aici. Îi găseşti pe feisbucs, pe instagraf, pe youtumbe, probabil şi pe serviciul tău preferat de streaming dacă cauţi “Islaz”.
Thasos e insula lor preferată şi n-ar pleca de acolo niciodată.