Topul lucrurilor care mă enervează la concertele în aer liber

1. Că-s nişte gagii care sunt foarte mândri că deţin un steag telescopic şi am înţeles că vin cu steagul la toate şuşanelele şi festivalurile, hotărâţi să dea de veste întregului public că au aflat şi ei între graniţele cui ne aflăm în prezent.

Nu i-am detectat la Pakivalo în Giuleşti, semn că au o minimă demnitate, dar i-am văzut aseară, când am trecut preţ de o oră prin Herăstrău fiindcă veniseră în vizită Dubioza kolektiv*. Atunci mi-au distras pentru prima oară atenţia aceşti juni cocălari cu prăjina lor şi m-am mâhnit atât de tare încât mi-am rupt până acum astea 2 paragrafe de la gură ca să-i mustru.

Pe urmă i-au hărţuit un pic cu steagul pe bieţii oameni, arătând lumii exact cât au înţeles din rostul acelei formaţii. (Cu care nici eu nu sunt întru totul de acord tot timpul, dar e un rost acolo.)

Presupun că la sfârşit, ca să le arate artiştilor ce cultură fascinantă avem, au aruncat pe scenă nişte sarmale de post într-o cutie de margarină Linco, dar eu plecasem.

Data viitoare flutur şi eu ce găsesc mai lung şi mai fălos prin casă.

 
 
 
* Se speculau diferite motive; eu cred că s-au oprit brusc din cântat Firma ilegal pentru că şi-au amintit că-s la un festival organizat de primărie. Deh, oricât de revoluţionar ai fi, nu cânţi de funie în casa spânzuratului.