VasileAm ieşit din bloc şi de la scara cealaltă cobora un alt gagiu care m-a măsurat un pic din priviri şi m-a întrebat: auzi, vecine, mergi la 3B Fest? Am bolţit împreună spre întâmplare, am ciocnit o bere şi apoi ne-am pierdut în mulţime – dar de acum, de câte ori ne intersectăm în drum spre tomberoane, vom şti că l-am văzut, auzit, trăit împreună pe Gabi Molotov în aproape sula goală.
Pentru că, după un scurt set Brainwasher (“bă, ăştia-s români?”) – punk-funk tânăr, vânos şi meseriaş, chiar dacă încă nu înţelegi ce exact vor să zică…
…au urcat pe scenă Dead Ceauşescus (plus Ina) în nişte ţinute memorabile, perfect adaptate vremii de afară. NONŞALANT cred că e termenul pă care-l caut.
Dacă mă întrebai acum câţiva ani ce părere am de Ceauşescus, eram sceptic: mi se părea că e nonsens să mai dea cineva jos din pod toate tablourile alea ’90iste. Nici măcar io n-am fost acolo, darămite generaţiile Z şi post-Z. Ei bine suntem în ’26 şi cine-s antifa-punkării ăia cu un ou ieşit din chiloţi care zbiară fuck Putin şi fuck Trump şi fuck AUR de care societatea noastră are atâta nevoie?* Şi o mai fac şi bine? Ăştia-s.
(*Pune tu virgulele unde vrei în fraza asta, funcţionează oricum.)
Cam pe aici a apărut şi Sandra aşa că am răsuflat uşurat – are cine să facă poze frumoase mai pe seară, nu mai trebe’ să caut io butonul (oricum am două degete stângi) & pot să mă apuc de băut.
După-amiaza veteranilor a continuat cu Blazzaj, varianta din zilele noastre (au scos recent un vinil drăguţ la Beţivi, caută-l!). E drept că, după o injecţie de punk înfuriat, să vină Gil Scott Heron de Cimişoara să-ţi zică pe funk despre langoşi şi ecusoane e cam momentul ăla când pui capacul pe oală, dai focul încet şi te duci la televizor. Dar hei, miroase bine din bucătărie – vesel, ritmat, un pic hello-fellow-kids.
Apropo de langoşi, fun fact despre vasile: nu-mi place să mănânc din rulote când am încotro. Aşa că plec de la Arene până în cea mai apropiată burgărie uleioasă cu umbră, mese, scaune şi ospătar. Îţi scriu şi despre ea mai încolo. Înfulec o clonă de big mac pe steroizi.
Din păcate pentru cultura mea în materie de Survolaj, toate astea s-au întâmplat în timpul setului lor. (Am ascultat înregistrarea ulterior şi mi-a părut rău.)
Mă rostogolesc înapoi ca să nu ratez Sarmalele Reci. Arenele deja mişună de feţe prietene. Asta-i grozav, pentru că înseamnă că am mereu pe cineva la coadă la bere. Tu ai pe cineva la coadă la bere? Mai cinstit e să-ţi găseşti o cunoştinţă / Ea să te servească, tu să o serveşti, confirmă vocea lui Zoltan de pe scenă (domolită de timp, dar inconfundabilă). E coadă la bere şi suntem români, is what I’m sayin’.
Nicu Ceauşescu preşedinte, N-ai nimic pe sub tricou, Bluzul băiatului sărac, Violeta. Iordache la sax. Florin Dumitrescu, discret ca întotdeauna, în public. Cartierul Titan e aici. Madlenă după madlenă după madlenă. Şpriţ de vară.
Dovadă vie că Titanul continuă să cânte deşi gaşca de la bloc nu mai e deloc, următoarea bifă din lineup e proiectul DENIS al lui Daniel “Vecinul Lui Vasile” Boiangiu. Te-am futut la icre toţi anii ăştia cu muzica lor aşa că nuş’ ce aş putea să-ţi mai scriu.
Ne-au plimbat băieţii prin toate fazele lor de până acum: DIY-garaj-punk anacronic (Denis merge în armată, Televizor color), psihedelie meets punk rock meets Lynyrd Skynyrd meets mahmureală şi noxe (Muzică scrisă în N109), eşti o muscă tripată toamna (Toamna în Titan… dar eşti o muscă), art-kraut-psych-marş (Star rock).
Sunt ff curios ce urmează, fiindcă genurile muzicale sunt pentru DENIS ca pavelele pentru Negoiţă: strat peste strat, în fiecare an ceva nou şi mereu pe banii noştri. (Doar că lu’ Denisache i-i dăm de bunăvoie.) Beton, cum s-ar fi zis acum douăj de ani.
Iaca şi nişte poze mai serioase, pentru că le meriţi.
CRACI. Ce are băiatu acolo se numeşte craci.
Când se lasă seara peste Bucureşti / vine iar Timişoara peste Bucureşti prin co-headlinerii Implant pentru Refuz. Bartai respectul pentru Tavi Horváth care a fost el însuşi Trei Beţivi în seara asta: ăla de la Blazzaj, ăla de la Implant şi MC-ul.
În orice caz, Implantu’ e muzică clasică. N-am mai luat notiţe, n-am mai urmărit setlistul, n-am mai nimic. Am belit şi ciulit ochii şi urechile. (Şi am mai băut vreo trei limonade de la standul Balkanika. Rage against the coadă la bere!)
O prezenţă captivantă între Implanţi a fost Laura Brat, despre care ştiam (pe surse) că e o tipă multilateral talentată şi că a colaborat cu nşpe nume mari şi mici da’ io o auzisem până azi doar în două ipostaze: ca vocea Partizan între Artan 1 şi Artan 2 şi în interviu deunăzi la radio la Silviu Munteanu. Ştii ceva? Laura Brat rupe. Avem nevoie de mai multă Laura Brat.
Nu ascultasem niciodată Luna Amară (intenţionat) pentru că mi se părea că o trupă care îşi spune “Luna Amară” şi sună ca Pearl Jam după o lună la Cluj nu are cum să fie ceva ne-ridicol. Eram tânăr, eram în eroare şi aveam o frică iraţională de clujeni şi de grunge.
Iată-mă, deci, ascultând prima oară în viaţă Luna Amară intenţionat, live, după 25 de ani de târcoale. Brusc, Luna Amară cu extra plămâni de la Iordache (la saxofon, bineînţeles). Din senin, Luna Amară cu extra plămâni de la Răzvan de la îndrăgitul ansamblu punk Pârnaie (salut boss!). Hop, uite şi o trompetă. Câţi plămâni pe scena aia. Bojoci, cum se zice de partea aia a munţilor.
Chiar aştept acum un răgaz să rumeg un pic acest Loc lipsă proaspăt editat pe disc de prietenii noştri cei Trei şi Beţivi. Au cântat mult de pe el la serbarea asta.
Afterparty luminos-electrificat cu Sex Pula Pistol. Epuizaţii au plecat acasă. Pistolarii au băgat tradiţionalul dans futurist printre lasere.
E greu să fii pistolar când Gherlanu şi compania au fost atât de prolifici în ultimii ani. Normal că n-au cum să cânte DOAR bucăţile tale preferate, vasile. Sunt şi alţi oameni acolo cu alte bucăţi preferate. Dar… dar unde-s… Dansul de împreunare? Puto perro? Porcucacao? Plânsul cafelelor? Electrogenesys? DANA? Atâtea bucăţi din atâtea concerte atrât de antrenante! Tu n-auzi, vasile, că n-au cum să le zică pe toate? Uită-te la culori şi taci, că se cântă.
Cu adevărat culmea ar fi fost ca SPP să nu marcheze solstiţiul cu Vara SPP şi În iad e ca-n Ibiza. Sau să nu-şi unduiască Soarta şi Perla ghearele şi LED-urile în ritmul celui mai lung trenuleţ-pula al sezonului.
Alte nestemate şi capodopere: Plouă cu căcat. A intrat ANAF în Revolut. Fredy, fireşte, Alcool. RIKI, RIKI RINIKI, VINO SĂ MÂNCĂM TZATZIKI. Hai că n-a fost atât de rău. Ar mai fi mers o oră de dans.
Insist că pozele alea care arată profi sunt de la Sandra.
Deja umblă vorba de un 3B Fest 2027 incl. Gîndul Mîţei! I’d hit that dacă se confirmă. Până la anul uităm şi de coada aia tragicomică la băuturi. (Ştiu că se cheamă Trei Beţivi Fest dar dozatoarele alea puteau fi calculate pentru Mai Mulţi Beţivi.)
Dincolo de seceta de bere şi fără să ştiu cifre, io cred că primul 3B Fest a fost un succes. Jumate din bula noastră (dacă şi tu vii des pe aici) a fost acolo. Am dat din cap, am dansat, am oftat, am pupat prieteni, am făcut trenuleţul. Biletele n-au costat mult in this economy. Sunetul a fost curat. (Ai idee în ce hei-rup nebunesc s-a organizat totul? Sunetul a fost foarte curat.) Lineupul a fost all-star.
La mulţi ani locului unde au început atâtea, Trei Beţivi.
BTW, dacă ai avut muci sau o deplasare importantă în interes de serviciu la Helsinki, cântarea s-a dat live pe youtube şi poţi să o pui pe tv în sufragerie în timp ce ştergi praful sau BEI CÂTĂ BERE VREI TU: uite aicea link.