VasileVineri seara. Punkăreală la Omen? Hai.
Omen e fostul Mojo de pe Gabroveni turned dark – nu că aş fi fost io muşteriu la Mojo. Ultima dată când m-am dus (nesilit de vreo circumstanţă) în centrul vechi, un om mediu dădea cinşpe mii de lei pe o bere Aurora la Fire.
Primii pe scena răcoroasă din beci au urcat Balozaibăr. Ăştia-s nişte (bănuiesc, după încă-ne-blazare) liceeni care taman ce au a aruncat în reţele cu un EP care se cheamă Parpandel A Fost Aici. Denisache a profeţit că au să-mi placă. A intuit bine.
Traseul toboganului: de la hardcore la skate punk la 60’s surf. Remarcate: Băsescu e tigru, Magazinul de pumni în cap (şi pule în gură), Am stricat maşina.
N-am putut asista la intervenţia trap Crackheads – sorry! – pentru că am emanat un pic din pivniţă ca să beau un cico cu Alex de la Islaz, el însuşi cu un bogat cazier punk piteştio-bucureştean de pe vremea când eram mai tineri şi la trup curaţi. (În seara asta nu eram la trup curaţi: io transpirasem şi Alex zugrăvise.)
Atât de reîmprospătător să vezi mişunând iar goţi şi emoişti şi punkări şi metalişti pe uliţele astea. Sahara după ploaie. Mulţumim, cârciumă nouă.
Când m-am răsturnat înapoi în beci, tocmai începuseră Martalogii, care n-au nevoie de părerea mea ca să facă cel mai antrenant şi cinstit punk al deceniului curent. (Părerea mea fiind că EP-urile de anii trecuţi au fost marginal mai catchy decât noul album – dar asta nu înseamnă că nu îţi recomand noul album.)
S-a furat din Mega Image, s-a plecat pe Marte cu Ţiriac, s-a băut & scandat Băutură & scandal. Vârtej de mâini şi picioare şi ciufuri. Şlagăre de recesiune. L'(h)air du temps.
Pe sărbătoriţii serii – 4KC pronunţat patru capace, care tocmai au lansat Sentinţa capitală – n-am mai avut cum să-i fofografiez, aşa că m-am rezumat la a-i trăi. Nu ştiu ce mormoni pun ăştia în energizantu Monster zilele astea că toţi adolescenţii au doi metri jumate.
(OK, m-am prelins pe perete şi am prins câteva cadre, da’ să moară gibilan, la următoarea punkăreală vin pe picioroange.)
Te-ai prins? Sentinţa capitală adică Bucureşti, sentinţa capitală adică capitalism. E un album slice of life super-autoironic, strident, un pic pop pe alocuri, cârpit şi balamucit ca un apartament de două camere mobilat clasic în care mai stau cu tine trei găligani. Nu am apă caldă. Proprietara e proastă. (Hai, dă-mă afară şi să vezi ce-ţi fac: repar toate căcaturile pentru noul chiriaş! Wholesome.) Muie STB.
Şi aia cu degetul şi pula e simpatică (hăhă, au zis pula, cum să nu-i placă lui vasile). Da’ până la urmă the main bullet point of this presentation e M-au dat afară de la muncă. Muzică pentru 2026. Capacelor le doresc un parcurs profesional.
M-am sustras din mulţime bucuros că punkul n-a murit nici în seara asta, undeva se auzea un acordeon, mai încolo cre’ că Gabi Molotov şi nişte Martalogi răcneau imnul Rapiduleţului, seara era tânără da’ mâine e festival la Arene şi oricum o să mă trezesc ca vulpea aia împăiată din memă.
Iar în gara de N-uri de la Unirii m-am uitat un pic în sus şi l-am salutat pe vasile de şaişpe ani, când pleca el din Library (sau de unde naibii) şi se gândea că mamă ce mişto ar fi să meargă RATB-ul şi noaptea.
