VasileCând eram copchil şi primeam pachet la grădiniţă, adoram să primesc senvişul tăiat în sferturi ca să mănânc patru senvişuri mici, cu o mână, ca un principe de habsburgăr, în loc să mănânc un senviş mare, cu ambele mâini, ca un oltean la coasă. Decenii mai târziu, şaorma funcţionează cam la fel, şi Bucureştiul a înţeles asta fiindcă s-a umplut de şaormării care o porţionează “arăbeşte”.
Şi mă găsesc eu într-o zi din nou în Pantelimon, mâhnit că s-a închis Petra, de unde obţineam odinioară acest drog. Dar stai! Cam pe unde era Petra mai demult, la un parter de bloc între Postăvărie, spital, parcul Morarilor şi şoseaua Pantelimon, domiciliază mai nou Amir Kebab.
Let’s check it out, gang, şi să luăm nişte şaormă s-o mâncăm pe balcon în bâzâit de ţânţari. Intrăm la Amir.
Într-un cotlon semi-îngălat, o şaormărie de burlac dacă vrei, aerul condiţionat şi hota se tăvălesc în luptă cu rivalul lor, căldura verii bucureştene şi a rotisorului, care a ondulat până şi realitatea din jur. Varianta locală de Ormuzd şi Ahriman. Mă tem un pic pentru sosurile alea dar YOLO.
În mijlocul încleştării transpiră şi nu transpiră în acelaşi timp şaormarul lui Schrödinger. Îi cer două meniuri cu şaorma arăbească de vită (48 lei) şi de pui (43 lei).
Negrăbit de nimeni, băiatu’ scoate din cutie o pereche de mănuşi de nitril negre (elegant), le încalţă pă mâini, îşi aminteşte că avea ceva de vorbit cu un prieten, înşfacă telefonul cu mâna înmănuşată (eek!), îl înfige între umăr şi ureche şi începe să răzuiască şaorma de pe tulumbă direct din memoria musculară, ca un frizer la al milionulea cap.
Reţeta e aia simplă, din moşii & strămoşii şaormei (şaormoşii?). Carnea de vită capătă ceapă, pătrunjel şi un spârc de tahina. Carnea de pui, castraveţi muraţi şi usturoi. Atâta, fără cartofi, crutoane, pătlăgele, ananas, salată creaţă, rucola, andive, flori de dovlecel, icre de tobiko, ardei chipotle sau iaurt de capră de primă ţâţă muls la rece folosind exclusiv degetul mare şi arătătorul.
Rulourile se culcă un pic pe plită să se rumenească înainte de tăiere.
Perpelite şi porţionate, arătările cilindrice aterizează în caserolă pe varză, murături şi nişte cartofi. O selecţie de sosuri în cutiuţe, o pungă subţire de plastic, plata cu cardu’ şi hai la masă Vasile că se răceşte.
Nu s-a răcit până am ajuns io pă balcon. Nici ţânţarii nu se treziseră. O vânătoare de succes.
Să despachetăm prada. E fotogenică.
Tot mai mulţi şaormari se laudă “carnea noastră e de viţel” deşi asta înseamnă în traducere liberă “carnea noastră nu are apsolut nici un gust dăcât dă soasele care ţi le turnăm pă ea”.
Din fericire, la vecinu’ Amir n-a ajuns moda şi asta-i carne reală de vită. Are aroma cărnii de vită şi consistenţa (consistenţele) cărnii de vită: o fibră mai dură ici, un filon onctuos de grăsime colo. Nu-i pentru ştirbi.
Mai gentilă şi mai masticabilă, şaorma de pui e şi ea fermecătoare în felul ei, graţie sosului de usturoi: un toum puternic şi lămâios fără să fie acru. (Aşa cum mujdeiul românesc cere oţet, mujdeiul mediteranean cere lămâie.)
Nimic pricopsit, doar o şaorma de cartier ca la mama acasă, dacă mama era şaormar.
Va hrăni două guri atât acum, cât şi poate nu pururea, dar mâine dimineaţă cu siguranţă.
Altfel: salata de varză e salată de varză. Cartofii sunt din pungă, parcă aleşi special să fie palizi şi urâţi şi făinoşi ca să nu ia faţa vedetei. Murăturile sunt sărate ocnă, cum bănuiesc că scrie în Coran undeva la coadă (care e de fapt cap că e de la dreapta la stânga). Sosurile sunt sosuri cinstite de şaormărie: curry păstos, imitaţie de tzatziki, un maionetchup picant bine şi încă o doză de toum-sturoi. Au salvat cartofii.
Data viitoare nu mai iau la pachet (Amir are şi o cămăruţă pentru mâncat la botul calului) şi poate învăţ şi eu să fac şaorma din reflex, cu telefonul la ureche.
Am scris toate astea câteva zile mai târziu, ca să fiu sigur.
Amir Kebab e pe Pantelimon 324, convenabil plasat lângă spital şi parc. Are şi o pagină de instagram, din câte văd, şi bănuiesc că livrează prin glovo dacă mai are cineva bani de aruncat la glovo în 2026 când poţi să dai o fugă pe jos, să obţii nu doar şaorma ci şi un picior frumos.
