VasileNu tre’ să fii nici gastronom, nici veterinar,
ci doar să fi citit o dată când erai mic ceva despre vaci ca să ştii că stomacul vacii nu e un stomac, ci patru, fiecare cu propriul nume (de exemplu stomacul nr. 3, căruia noi îi zicem foiosul, deştepţii îi zic omasum şi italienii centopelle), propria funcţie în vacă, propria aromă şi propria textură.
Prizonier cefelor sleite de porc şi piepturilor aţoase de pui, Bucureştiul n-a prea îndrăgit aceste piese curioase, incitante, obraznice. Poate îi amintesc de el însuşi (alcătuit, ca un stomac de vacă, din mai multe oraşe bizare şi diferit mirositoare)? Din loc în loc, ciorbă din franjuri sterile de la Metro. Rar, ciorbă de burtă OK. Şi mai rar, tuslama. Burtă wokăită la chinezi. Iar în Dudeşti, lângă depou, mai făcea Giulio trippa romana. That is all. (O fi şi burtă de fiţe la cârciumi de fiţe, dar n-am io bani.)
Unde voiam să ajung: cineva a luat stomacul vacii de coarne şi a deschis o tripperie. O burtărie, dacă vrei pă româneşte.
Un gemuleţ take-away cu MAI MULTĂ trippa, în mai multe feluri. Sexy!
I-a zis chiar Tripperia, profitând că nu mai era alta. N-a pus-o în Floreasca sau la Rosetti (phew!), ci chiar în “mica Colentină” de la Ritmului, unde se mufează Pantelimonul cu Oborul. Hua Food, Five Bites, Zeugma, Golden Kebap, Hai La Cafea, Am-uitat-cum-îi-zice-Gyros. Numai lume bună pe acolo.
Şi dacă tot mergeau azi Muntele şi Dragomir şi Farcă într-acolo să încerce meniul, hop şi eu să-i salut, să-mi iau un sendviş cu lampredotto şi, când nu-s atenţi, să gust din farfuriile lor.
Mi-am luat un sendviş cu lampredotto. A fost brutal. Burtal?
Aşa trebuie vorbit despre el. Cu burtalitate. (INTERTEXTUALITATE – BIFAT.)
Un sendviş cu lampredotto, dacă n-ai fost la Florenţa, capitala europeană a mâncătorilor de vaci, e un sendviş mare şi obscen cu burtă – dar nu cu orice burtă, ci cu capitolul 4 al burţii, abomasumul, căruia italienii îi mai zic lampreda pentru că li s-a părut că seamănă cu chişcarul, acel peşte primitiv, slinos şi cu gura în formă de ventuză pe care sigur l-ai întâlnit măcar o dată în autobuzul 101.
A costat 34 de lei dar aş fi plătit considerabil mai mult pentru nenorocirea asta care mi-a declanşat toate nostalgiile şi mi-a difuzat în creier toate filmele de vacanţă (şi pe care am devastat-o dintr-o suflare deşi era cald ca drecu şi nici măcar nu mi-era cine ştie ce foame).
O erupţie de cărnoşenie, fiartă fix cât să opună un pic de rezistenţă, zemoasă şi bogată şi gelatinoasă şi caldă, unsă cu pătrunjel-usturoiadă şi o tocătură de ardei binişor pişcător, îndesată cu generozitate într-o chiflă lată, manevrabilă, moale, cu exact atâta coajă în jurul ei.
Cred că m-am îndrăgostit, vorba formaţiei Latin Expres pe albumul Pasiune din 1999.
Şi m-am pripit un pic când am zis că anul ăsta mănânc doar de la turkmeni. De ce te pripeşti, Vasile. E tripperie, nu pripperie. (OHOHO.)
Fiind în gaşcă şi având încă un kilobit de spaţiu liber în burta personală, am gustat şi din alte manifestări ale burţii de vită.
Alte tripuri ale trippei, dacă vrei. O să pun asta în titlu. Ce calambururi face vasile, zici că-i om mare.
O salată rece de burtă cu lămâie şi măsline. O tuslama cinstită, dar micuţă (ce vrei, vasile, o TROACĂ de tuslama? ăh, da). Un fritto misto de burtă foioasă, care nuş’ de ce se chema misto că era doar burtă (foarte crocantă) înhăitat cu cartofii prăjiţi gustoşi, cojiţi in-house, daţi cu cam multă sare pentru papilele mele delicate, shotul de mujdei (cam prea intens) şi salsa-verde-chimichurriul proaspăt-acrişor pe care l-am cunoscut mai devreme în sendviş.
Ok, cool, dar sendvişul ăla, frate. Ca la mă-sa acasă.
De caponata cu tendoane şi crostini cu ficaţi nici nu m-am mai atins, că eram la cota de avarie. Voi reveni.
Şi nici atunci n-am să le încerc fiindcă o să-mi iau tot sendvişul ăla terifiant.
Poaaaate şi p-ăla cu limbă, dacă voi avea vreodată două burţi, sau marsupiu, sau reuşesc să-mi ciocnesc bozonii până fac o micro-gaură neagră.
Prima tripperie fiorentină din cartier, oraş şi probabil ţară (acel fenomen rarisim când cineva zice că-i primul undeva şi chiar e primul undeva!), Tripperia e pe Ritmului nr. 41, lângă bombiţa chinezească pe care sigur o ştii fiindcă e acolo din Cretacic. Are şi un cont de instagram unde poţi să-i vezi burta.