Interludiu: Mîţa şi Google Translate

Aştept cu mare entuziasm, ca pe o mare victorie a omenirii în lupta ei cu graniţele şi obscurantismul, momentul în care tehnologia îmi va lua pâinea de tãlmaci de la gurã. Din pãcate, primele rânduri din “Moby Dick” încã sunã aşa:

Spune-mi Ismael. Unele ani în urmă – nu contează cât timp precis – cu bani putini sau nu în poşetă, şi nimic special pentru a mă interesează pe ţărm, am crezut ca mi-ar naviga despre un pic şi a vedea partea apoasă a lumii. Este o modalitate am de conducere de pe splina, precum şi reglementarea circulaţiei.

Episodul 111: Mîţa în Ţara Moţilor

Frumoasã-i viaţa la Bucureşti, unde pe toate strãzile melodiile cântã!

Glumesc. Oraşul ãsta suge cucul cu curul. Plin de nostalgie rechem în minte neîmblânziţii Apuseni şi îmi promit cã am sã termin micul jurnal de cãlãtorie printr-înşii (nu cum fac de obicei când zic cã “Am sã mai scriu despre…”). Dar înainte de asta trebuie sã-i trimit şi pe cei doi Cireşari ai zilelor noastre, Mîţa şi Iisus, sã cutreiere acel tãrâm sãlbatic.

Episodul 110: Mîţa provoacã marile tragedii ale omenirii

Prietenul nostru felin s-a întors şi el din vacanţã (iar) şi e mai rãu ca oricând (iar). Iar.

Pe bune nene, nu poate sã treacã o sãptãmânã fãrã o CATASTROFÃ DE PROPORŢII ASTRALE pe care s-o zgândãreascã toţi diletanţii la teveu? Da, elicopterele se mai ciocnesc de stânci când e ceaţã, instalaţiile cârpite româneşte explodeazã din când în când, Mãdãlina Manole cânta oricum ca pula, daţi şi voi nişte ştiri economice sau un documentar cu manguste.

Episodul 109: Mîţa se întoarce… în timp

V-a fost dor? Iaca s-a terminat concediul, domnilor.

Episodul 108: Tangoul C.F.R.

Îmi pare rãu cã Mîţa a întârziat atât. E doar vina prietenilor noştri din sistemul naţional de transport feroviar. Pe bune bã, nu poţi sã mergi nicãieri fãrã sã-ţi iei o marjã de douã ore. Cântecelul e şi el sublim.

Interludiu: Mîţa şi algele

Înainte de orice expediţie mai serioasã am hotãrât sã încercãm marea cu degetul la Doi Mai, ca în fiecare an. Ştiu, s-a scumpit ca dracu’, ştiu, apa e jegoasã, ştiu, acolo se revarsã Vama Veche.

Da’ în acest uichend Vasile dã autografe la Micul Golf. Nu te pui cu puterea obişnuinţei.

Episodul 107: Mîţa şi Vama Veche

Θάλασσα καὶ πῦρ καὶ γυνή, κακὰ τρία!

Episodul 106: Iisus e prudent

Iisus e prudent.

Una peste alta, deşi în semifinale am ţinut cu Spania (fiindcã, zãu, nemţii au “concentrat” deja suficiente cupe mondiale şi fiindcã se ştie cã BRUNEŢII SUNT RASA SUPERIOARÃ), în seara asta Germania ar merita sã i-o înfigã Uruguayului pentru cã… nu ştiu. Pentru cã Montevideo killed the radio star?

Episodul 105 3/4: A macska és a Jézus és az árvizek

Mîţa cu î din i e o chestie foarte spontanã. De-aia întârzie uneori, cã spontaneitatea nu vine când o fluieri. Distracţie plãcutã, bãieţi şi fete! Şi sã nu vã prind cã gândiţi ca Iisus, vecinii noştri sunt un popor fain. Ceardaş!

(Asearã, în timp ce noi jucam monopoly şi asimilam o serie de şpriţuri cu pastramã şi caşcavelã afumatã, radio Antena Satelor a dat nişte chestii grozave din folclorul nemţilor, ungurilor, lipovenilor, turcilor, tãtarilor etc. Voiam sã-i dedicãm o melodie lui Maradona dar nu am gãsit nicãieri numãrul lor de telefon. Ştie cineva numãrul corect – nu ãla de pe net – pentru dedicaţii la Antena Satelor?)

Episodul 105 1/2: Mîţa, inundaţiile şi Maradona

Îmi pare sincer rãu cã Argentina n-a bãtut cur de neamţ astãzi. Nu pentru cã Maradona ar fi un antrenor bun (departe de mine gândul cã aş putea sugera aşa ceva), ci pentru cã Maradona este Maradona, e în pisicii mã-sii o legendã şi ar fi putut sã-şi fluture pentru a doua oarã falnicul penis creol pe la nasul fotbalului internaţional.

Melodia lui Manu cred cã v-am mai oferit-o, e delicioasã.