Episodul 273: Mîţa paznic la oi

Unii l-au condamnat pe Becali, alţii l-au cântat pe Becali, ăia mai săraci cu duhul l-au compătimit pe Becali. Pe “când mă scol, mănânc brânză şi fac istorie” Becali. Pe “sugi pula, tu şi cu Dan Voiculescu” Becali. Pe “o să-ţi găsească mă-ta capul în faţa uşii” Becali.

Serios, toată lumea a reacţionat cumva. Nimeni n-a stat acolo, impasibil, văzându-şi de treabă sau chiar aţipind un pic în timp ce Nea Gigi făcea cunoştinţă cu pereţii reci, cu pâinea uscată, cu televizorul plat de doar şaij’ de centimetri diagonală al celulei. Până când…

Episodul 272: Mîţa oferă o alternativă rustică

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, / eu cred că veşnicia s-a născut la sat, / unde Ozana cea frumos curgătoare / e-n zale şi fier, şi zalele-i zuruie crunte. Sau aşa ceva. Dacă nici varianta asta nu-i place lui Dan Negru, putem să mergem liniştiţi la culcare cu toţii.

Episodul 271: Mîţa joacă la păcănele

Avem o funcţionalitate nouă pi blog, putem desena în comentarii! Apăsătoarea pentru făcut chestia asta e fix sub câmpu’ unde se comentează. A se folosi cu moderaţie şi cu talent, băieţi.

În rest, trololo trululu, Mîţa apăru. Cu ocazia asta mi-am adus aminte că, într-o cârciumă de demult, un beţiv era ferm convins că io-s Kenny Rogers.

Episodul 270: Mîţa ia nişte medicamente experimentale

Să moară Jean de pe casă, dacă mai aud ceva de tânăra mamă eroină de cinşpe ani care urăşte ungurii pentru că pur şi simplu şi de-aia, am să fiu întru câtva supărat. Singur Mako a scris ceva citibil pe subiectul ăsta.

De asemenea, dacă mai văd pe undeva balada aia pastorală cu “discursul lui Putin”, sigur o ştiţi, circulă o copy-pastă pe interneţ, am să îl declar oficial cretin (prin puterea injectată în mine de către zeul şaormei) pe cretinul care o păstuieşte, pentru că:

Episodul 269: Mîţa rezolvă un conflict

Ghiş’cine s-a întors!

Cea mai iubită, pentru că-i singura, bandă desenată în Paint nu moare, nu se predă şi nu-şi plăteşte facturile decât la a treia somaţie. De-acum încolo, sper io, săptămânal, pentru că merităm. Azi, o dilemă de natură ortografică care stârneşte pasiuni de zeci de ani, încă de când primii români învăţau să scrie (mulţam Virgiliu pentru idee).

Cât despre meciul de diseară, cred că sunteţi de acord cu mine: hai Vasluiul.

Episodul 268: Mîţa ajunge la capătul calendarului

Din seria “Adevărul adevărat despre!”, adevărul adevărat despre cum s-a terminat calendarul mayaş când mai avea numa’ zece zile şi ajungea cu bine la sfârşitul anului şi nu mai discutau nebunii atâta despre el.

Episodul 267: Mîţa îşi face un tatuaj

Prietenii noştri n-au mai avut de ceva timp o aventură, poate şi fiindcă desenatu’ cu mausul e atât de marţea trecută când ai o tabletă fiţoasă la dispoziţie non ştop. Dar, după cum zicea un poet, fiţi pe pace, Mîţa n-o să (ăăă) pleace.

Epitaful unui călător printre stele

Am aflat aseară de la Andi. Mă rog, nici n-a avut curajul să-mi spună direct, ştia că o să fiu răvăşit. Am văzut ceva pe feisbucul lui şi mi-am dat seama ce s-a întâmplat.

După cum vă puteţi imagina, m-am trezit cu noaptea în cap, cu ochii împăienjeniţi, încă gândindu-mă. Încă frământat.

Trebuie să scriu, să mă manifest, să urlu: cât de nedreaptă eşti, soartă!; în fond, el era, sau cel puţin părea – poate tocmai fiindcă chipul pe care îl arăta omenirii era unul esenţializat, ideal – atât de tânăr, atât de proaspăt. Atât de pur, de senin.

Episodul 266: Şapte scurte scene de halăuin

La mulţi ani!!!, sau ce pisici se urează de halăuin, o sărbătoare care ar da orice, săraca, să fie la fel de macabră ca Moaştestock™-ul ortodocşilor. Apropo, aţi văzut chestia asta, da?

(Prima-i clasică, pentru connaisseurii care mă urmăresc de prin 2007.)

Episodul 265: Mîţa la ora de religie

Însă chiar mutând discuţia pe teritoriul ştiinţei, şi un ateist poate constata că există o influenţă de netăgăduit a omului asupra materiei. Experimentele făcute, bunăoară, asupra apei de cercetători japonezi au reliefat un fapt uimitor: în funcţie de gândurile sau de cuvintele rostite în preajma ei, apa cristalizează diferit. Astfel, dacă avem o gândire sau un discurs pozitiv, cu elemente de apreciere şi iubire sau cu rugăciune, apa va cristaliza în forme armonioase. Dacă, dimpotrivă, ne vom răsti în preajma apei sau vom avea mesaje negative, de ură, cristalizarea apei se va face în forme dizarmonioase. (Pr. Constantin Sturzu, Ziarul Lumina)

Dej’ dacă mai aveaţi vreun dubiu că cât de prietenă e biserica cu adevărul ştiinţific şi cât de mult adevăr ştiinţific se bagă printr-însa în capul copiilor, iată un nou argument zguduitor: până şi Masaru Emoto e dac creştin ortodox verde de 3000 de ani.