Analu’ Manole

Ştirile pe scurt, că mi-i somn.

Nu ştiu voi cât de senili sunteţi da’ io am copilărit în anii nouăzeci şi ţin minte cu cât entuziasm mergeam la expoziţiile cu dinozauri.

Ehei! Când aduceau (la Antipa, la geologie, unde naiba mai puteau) dinozauri mari de cauciuc care răcneau şi dădeau din labe, se făcea coadă la bilete la văzut acele fiare străvechi pen’ că la Telecolor încă nu era naţional geografic.

Astăzi, în două mii doişpe, apăsând un singur boton ne putem bucura de aceeaşi senzaţie înălţătoare, cu reptile din cretacic care-s atât de realiste că parcă-s vii şi ţi-i frică când se uită la tine cu ochii lor de sticlă şi îşi agită mădularele pieloase!

Lume, lume, Zorro lume

Pentru că v-am promis că facem o pauză de la muzicile vecinilor slavi măcar preţ de câteva zile, hai să schimbăm şi emisfera (cui îi plac jumătăţile de măsură?). Fiindcă ultimele cercetări ale cercetaşilor din domeniul muzical şi-un filmuleţ cu 100 de vizualizări pe iutub ne dovedesc elocvent că Maria lu’ Tănase n-a murit acilişea pe Popa Nan, ci a emigrat în Arhentina să moţăie-n pampas cu gauchoşii. Nici măcar nu mai ştie româneşte.

Iugoslav is all we need

Până se coace Mîţa (şi se răcesc sufletele după încă o discuţie despre religii şi prepuţuri), mă gândeam să răsfoim împreună nişte new wave sârbesc din anii 80. Mereu m-a fascinat cum – fix peste gârlă de totalitarismul nostru neîndulcit – dumnealor, deşi tot trăitori sub Partid, îşi permiteau să fie umoroşi şi să apară la televizor cu “Idolii”, “Orgasmul electric” şi “Găina hipnotizată”. Mai purtau şi tricou, mânca-ţ-aş!

Să îndrăznesc să zic că erau destul de punk vecinii noştri de vis-à-vis?

Melci, scoici, Dvořáci, craci

Cea mai mişto, pentru că-i preferata mea, bucată simfonică din lume. Evăr.

Ştiu că v-am bătut la cap cu ea mai demult da’ revin asupra dânsei fiindcă am ascultat-o alaltăieri sub bagheta unui baghetist promiţător şi fiindcă şi joi şi vineri se poate urmări, da’ la Ateneu.

…ave Caesar, lămuritorii te salută

Nu, nu m-a prins nici o avalanşă, nu m-am călugărit, nu cred că fără zoso interneţul n-are rost, nu am petrecut într-un şezlong în insula Niue (deşi n-aş fi refuzat ocazia) şi nu v-am uitat. Gelu a ghicit cel mai aproape, am fost bolnav sau, cum s-ar zice în medii mai puţin cultivate, bonlav. Când sunt bonlav prefer să nu vă scriu, că ies chestii siropoase, demne de acele bloguri de fufe pe care le cunoaştem şi le evităm.

Acu-s bine, deşi aş face bine să nu mai fiu un beţiv groaznic, cel puţin o vreme şi măcar pân’ ce dau jos vreo zece kile de bărbăţie pură (n.r. = burtă de bere).

Mîţa revine după programul normal, la fel şi infuziile foarte frecvente de ruşi obscuri.

Have a nice iudei

Oleac’ de klezmer-fuziune contemporană cu traducerile de rigoare pentru neiniţiaţii în idiş. Pentru o seară de iarnă ca-n poveşti (ce fel de poveşti, vă priveşte, numa’ muzica să cânte!)

Nu zice pop până nu sari topul

Am urmărit cu sufleu’ la gură serialul cel nobil intenţionat al Meritoriei prin care a luat naştere un top 25 al popului românesc de la începuturi până aproape ieri, o muncă titanică şi demnă de discoTEC. M-am gândit să-i şi zic că i-l fur ca să-l pun la mine pe sait da’ ştiţi cum cele mai frumoase lucruri în viaţă (câştigul la loto, curcubeiele, sindromul colonului iritabil, accidentele aviatice) sunt surprize cari te izbesc în faţă pe neaşteptate.

Prin urmare, acum că Mona şi-a finit clasamentul, îmi permit să-l reproduc aici (daţi clic pe fiecare piesă pentru a savura savuroasa recenzie) iar eu voi plusa cu comentarii pe care le socot de cuviinţă.

În căutarea pierderii de timp

Grea e viaţa şi plină de urgie când ai atâtea de rezolvat şi dedlainurile bat la uşă!

Aşadar stăteam io mai devreme la un şpriţ, procrastinând, cum ar zice un binecunoscut cuvânt din engleză pe care îl ştim cu toţii de pe internete, şi studiam cu interes ceva ce mi se pare c-a fost primul desen animat din lume care-a fost şi color, şi cu sunet, adică “Fiddlesticks” (1930) din seria totalmente adorabilă a lui Ub Iwerks cu Flip the Frog.

Lupii muralişti

Ar trebui să prindă chestia asta cu twitterul proiectat pe clădiri, a fost chiar utilă. Menţionez că nu mi-era atât de sete da’ aşa exagerează mas-mediile când pun titluri.

Ode în litru antic

Inspirat fiind de către Mona şi lista ei cu melodii cu şi despre Mona, am socotit că-i cazu’ să culeg şi eu nişte cântece (neaoşe, că deh, e un nume mai bine înrădăcinat în spaţiul balcanic) cu Vasile. Ca să învăţaţi şi voi să-l iubiţi pe Vasile.

Şi începem de la începuturi fin’că rădăcinile moldoveneşti ale lui Vasile sunt aparent foarte puternic imprimate în conştiinţa rapsozilor din acea zonă folclorică. Putem observa lesne că în conştiinţa aia există un Vasile arhetipal, hedonist, şpriţar nepereche, un moldo-satir. Sunt mândru că-s şi eu, mai mult sau mai puţin, un Vasile.