Post-cântare: Partizan la Expirat, Nori peste Sălăjan. În restul timpului, Timpuri complicate

Am rămas dator cu câteva notiţe de când am ajuns în Expirelu la lansarea (a doua, că p-aia din Control o ratasem) noului album Partizan, Nori peste Sălăjan.

Nu te aştepta la bartai critica competentă, ŞTII CĂ NU MĂ PRICEP LA MUZICI deci probabil am să scriu tâmpenii.

Vedeta culegerii e clar că vrea să fie Englishman in Sălăjan, un new-wave-postpunk care ar putea foarte bine să fie o piesă DEVO din ’82. Are şi un videoclip în spiritul epocii, într-o paletă neo(n)-noir, cu Artan în chiloţi. Din păcate, în afară de simpaticul Hello sir, my name is Artan, how do you say in English Policlinica Titan? textul e cam lorem ipsum.

Hop, uite-o şi pe Corina Sucarov (şefa goţilor) colaborând bacovian-plumburiu la Sentimentul. Hm! O piesă Timpuri Noi rămasă la sertar din anii 80! Stai aşa, se pare că jumate din album, de fapt, e o recuperare a acelor vremuri complicate.

De acolo vine şi bunicul pierdut în mină al androidului Leontin – industrialo-triumfalul, Laibach după două luni în Titan-escul Călăreţ oţelit. De acolo vine şi Accidente medicamentoase, doar că pe asta anii au transformat-o îîîn, hmmm, cre’că putem să îi zicem techno psihiatric? Mă aştept să înceapă oricând claxonul din Kernkraft 400 – când colo, Artan autotunărit intonând o bucăţică din Perfect ca un muezin într-o zare ceţoasă.

Şi brusc sare de undeva Omul care a uitat limba română fără să părăsească ţara şi mă pălmuieşte din toate părţile: punk, krautrock, bipăieli, purici, vorbit în limbi, ruperi de ritm, fanfară. Nu m-am prins care e povestea but this is actually fun.

Şi dacă vorbim de punkăreală şi potenţiometre, puteai să-mi zici că Păsări de noapte e de pe noul album DENIS şi cel puţin la ora aia te credeam.

Evident că nu asta a fost ordinea pieselor (şi nu astea au fost toate piesele) dar de la un punct încolo n-am mai luat notiţe.

Păi serios, e muzică în salon şi tu scrii pe telefon, Vasile.

S-au interpretat (lustruite şi reorchestrate) şi bucăţi clasice, ca să nu uităm unde suntem: Deplasarea obiectelor, Păpuşea masculină, Duşmănia, d-alea. E drept că io-s mai legat afectiv de jandarmii onirici din IOR şi de “locatarii locatau” dar csf, doar Artan şi Răzvan hotărăsc care-s greatest hitsurile lu’ Răzvan şi Artan.

În fine, aerul a fost proaspăt, băieţii au avut baterie la Nokie să se tăvălească pe scenă, înainte de concert trecuse şi un curcubeu să ne amintească că n-avem preşedinte fascist, sumedenie de prieteni în public, Corona la juma’ de preţ (berea, nu virusul). O seară reuşită.

Două săptămâni mai târziu, promit că reascult Nori peste Sălăjan ca să îmi dau seama ce vreau să păstrez din el.

Iar între timp poţi să-l asculţi şi tu pe youtube sau pe spotify sau să cumperi direct vinilul scos de Electrecord. Eu nu l-am luat dar nu exclud posibilitatea.

Cât despre laiv, Artan şi Răzvan cântă sâmbătă la Flori şi pe 28 iunie la Beţivi.

*BTW, pozele le-a făcut Sandra. Danke! Uite-mă chiar şi pe mine acolo.