VasileŞi cum sunt io fff hotărât să profit de scurta perioadă între intrarea în Schengen şi ce mă-sa ne aşteaptă după alegeri, am decis (momit de prietenii Ina şi Vlad) să mai trec o dată podul până la Ruse ca să-i aud pe K not K (formerly Karpov not Kasparov), care în drumul lor spre îndepărtata Sofie au poposit la casa de cultură Blok 14.
Mi-am dat seama că nici măcar nu-i prinsesem vreodată live deşi îi ştiu de ani buni. Ce naşpa eşti, vasile.
Aşa, şi am purces să găsim ascunzişul, am dat bună ziua, ne-am pus brăţărica, am luat o bere de la măsuţa cu bere. Foarte cash-only, foarte underground, toată lumea prietenă cu toată lumea. Chiar şi cu mine. Hei ia uite, a venit şi Denisache cu gaşca. Stăm ciorchine afară, la fumat şi sporovăit în trei limbi despre vieţile noastre identice. Avem Berlin acasă, priateli.
Tiptil au venit şi băieţii, şi-au instalat bibelourile şi orhideea la pupitru, au chemat adunarea şi au început să butoneze. Electro simplu şi curat: maşinăria de tobe, sintetizatorul şi din când în când vocea păcălitor de blândă a lu’ Valerius. Optzecist, retrofuturist, jazzy, psihedelic, olecuţă oriental printre picături.
Anodic dance music, dacă preferi. Direct din cea mai mică biserică din Saint-Saëns.
Fast forward două cutii de bere ordinară. Deja bubuie bucata aia a lor cu the goddess of chess. OK, am fost convins, bag şi io nişte transă că cine ştie când mai prind. Oricum şi alţi oameni dansează de le sar piesele de pe tablă (nu ţi-i arăt, să nu le stric gdpr-ul).
Feelingul general nu e de concert în Control, cum mă aşteptam, şi nici măcar în Trei Beţivi. E de party clandestino-subversiv în sufrageria cuiva. Priceless, dar nu întâmplător, fiindcă ne aflăm în casa haiducului revoluţionar de la 1876 Panaiot Hitov. Bravo şi lui.
(Apropo, se cheamă Blok 14 după blocul unde au copilărit Andreana, Evghenia şi Asen, fondatorii instituţiei. Protip pentru exploratori – multe blocuri din Ruse şi-au păstrat numele ost-algice: blocul Raketa şi blocul Maxim Gorki îmi vin acum, dar mai sunt multe. Enjoy.)
Spre spargerea târgului, înainte să plecăm, urcăm pe o scară scârţâitoare ca să văd şi io mansarda – spaţiu pentru expoziţii de fotografie ciudată, cum altfel. Nu uit să mă trag în poză cu 3 artişti la preţ de 2, fiindcă altfel cum mi-aş mai putea spune influencărul cartierului.
A doua zi dau follow feisbucului lui Blok 14 (Centru de artă şi cultură) ca să aflu ce se mai întâmplă pe acolo, la cinşpe lei şi un pod distanţă. Şi dacă tot ne-au cântat K not K, uite ceva de pe un EP mai recent, să avem pentru acasă.
