Episodul 253: În lumea fascinantă a paraziţilor

Dacă tot sunt la modă căpuşele şi boala Lyme (daţi clic să vă faceţi mai culţi medicologic), tre’ să ne echipăm şi noi cu o lupă mare, lungă, groasă şi vânjoasă. Ca să pătrundem cu banda noastră desenată în universul microscopic al paraziţilor externi, zişi şi Fiscu’ naturii, cari ne fac viaţa palpitantă de milioane de ani.

Aţi citit prost mai sus, scrie numa’ lupă, haimanalelor.

Episodul 252: Marele mentalist Mîţolini!

Mare grijă să nu vă steie inima ca la magicieni, că acu’ scoatem din joben un episod nou cu Mîţa, ca să oprim prin puterea minţii discuţia de mai devreme şi să ne vedem în linişte de treburile noastre profane. Peseu: trofeul “ciufutul săptămânii pe interneţ” merge la Andi. Dacă mă întrebaţi pe mine, io zic că i se trage de la dietă, îmi dau seama după pixeli şi fiindcă am mai văzut simptomele astea la cineva.

Hocus pocus preparatus, orice asemănare cu persoane reale este iluzionism.

Da’ d-ăla bun, nu d-ăla de gog.

Episodul 251: Mîţa şi educaţia ştiinţifică

Care va să zică mâine fac tot posibilul să ajung la expozeul cu Principii de homeopatie în cadrul aşa-ziselor Zile care se pretind ale Educaţiei Medicale, organizate de societatea mediciniştilor. Dacă acest lucru se va întâmpla, se va face o partidă de live blogging simultan, aicişa şi pe Medicologia. Amuzamentul va fi maxim, până mâine la ora 17 puteţi face pariuri în legătură cu cine se va răsuci mai tare în mormânt.

Între timp, Mîţa noastră preferată se confruntă şi ea cu rigorile (pseudo)ştiinţei.

Episodul 250: Mîţa şi celulele stem

Revenim!

Şi auzim că la Fundeni s-a deschis prima bancă de celule stem (de stat) din ţară, ceea ce este un lucru bun şi util, chiar dacă e de stat. Săracii Demihov şi White, pionierii transplantului de cap, ar fi vrut ei să aibă aşa ceva în oraşul lor pe vremea când cercetarea avea coaie şi nu erai savant dacă nu-ţi sclipea sclipirea de demenţă în ochii ficşi şi găunoşi.

Episodul 249: Originalul!

Cu asta încheiem sezonul pascal de blasfemii şi ne apucăm de chestii serioase. Până una alta, eu voi fi mâine şi poimâine prin Braşov, sâmbătă şi duminică prin Sighişoara. Cari bea o bere pe-acolo, à propos de patimi, să se anunţe şi poate ne înţelegem. Mai intru eu pe interneţi sà fac chestii amuzante pe-aici, deci fiţi fără grijă.

Episodul 248: Din ciurul lui Piedone

… unde nu, ciurul lui Piedone nu-i o metodă de aflat numere prime. Aia-i treaba lu’ Nicuşor. Ciurul lui Piedone e chiar o strecurătoare. Şi mamă ce-a vuit presa ieri prin el.

Da’ acuma serios, dacă sensul vieţii tale ţi-l dă un ciur cu rugină pe el, eu unul cred sincer că dai dovadă de-un vădit retard mintal ori de schizofrenie paranoidă cu idei delirante, condiţii care – deşi nu-s condamnabile în sine – nu-s tocmai compatibile cu o funcţie în administraţia publică. Mă rog, asta dacă nu joci teatru, caz în care bravo ţie dragă domnule.

Episodul 247: Cele mai frumoase flori

Iar vine paştiu’, iar ne simtem creştini, mânca-v-aş. Da’ până la paşti avem o duminică întreagă să-i cinstim pe aceia cărora soarta le-a dăruit, mai în glumă, mai în serios, nume impunătoare precum Tuberoza, Mimoza, Floriol şi Zambil.

Episodul 246: Cetăţene, nu fi trist fiindcă gazele de şist

Acu’, după cum ziceam, eu nu ştiu exact care-i faza cu frackingul şi gazele de şist pent’ că nu-s geolog sau găzar, numai că am învăţat anu’ ăsta un lucru – grijă mare şi prudenţă când protestezi mai multe zile la rând, iz ochei?

Episodul 245: Mîţa trăieşte sănătos

E amuzant că şi eu rod un baton de grăunţe în timp ce vă desenez cîcatu’ ista în paint. Lumea se sfârşeşte, oameni buni! Semnele veacului!

Episodul 244: Mîţa caută comori

În caz că şi vouă v-a făcut cu ochiul Festivalul Internaţional de vibrator şi mătărângă Vibrafon şi Marimbă de la Sala Radio, vă povăţuiesc io părinteşte: nu vă duceţi. Vibrafonul e un instrument mişto în general, da’ intri în sală, te amăgesc oamenii ăia cu două-trei bucăţi cât de cât tonale şi dup-aia preţ de două ore e ca Mezzo după miezul nopţii, numa’ că nu poţi să schimbi postul şi să te culci, şi nici să ieşi nu poţi că ţi-e jenă.

Acestea fiind spuse, uite-o Mîţă care stă pe raft de ieri.