Una e că a ieşit al 31-lea număr al Revistei Comics, care conţine şi nişte mâzgăleli ale mele. Îmi cer scuze că-mi mişc dosul de pe scaun să particip abia a treia oară. (Am mai contribuit la o ediţie străveche, cu Mîţa, şi la altă ediţie mai puţin străveche, cu Ars Moriendi. Apropo, Ars Moriendi e încă în vacanţă, dar nu pentru mult timp, serios.)
Mă bucur că-i un proiect atât de cuprinzător şi atât de longeviv, chiar dacă Octav nu ne lasă să scriem cuvinte urâte în bule. Sorry, Căpitanul Pulă! Dar succes în continuare, revistă cu BD-uri.
Puteţi s-o citiţi la ea acasă, e mai frumos decât s-o răsfoiţi direct aici.
A doua e că, după ani de regretabilă obscuritate, vechea noastră prietenă Cristina (Krissu) Moise s-a gândit şi ea că e cazul s-o scoată la lumină pe veşnic stânjenita Lisa Popescu, despre care cu toţii ştim că e de fapt autoarea, trăind experienţele autoarei în pielea autoarei. Ha, te-am demascat!
Având în vedere că desenele Cristinei sunt adorabile şi relatable şi (curând) virale, nu pot decât să-i urez un munte de caşcaval din kickstarteri şi patreoane, şi să nu uite că i-am mai făcut reclamă de vreo două ori. Interviul în IQAds e doar un prim pas spre glorie. Următorul e să nu te laşi pe tânjeală!
Ah, şi în vorbele înţeleptului Confucius, desenează pe o tabletă, diud, o să trudeşti în total 5 ore în loc de 6.
A treia, dar nicidecum cea din urmă, e că Alin Răuţoiu (Răţoiu pentru anumiţi specialişti de talie globală), pe care-l cunoaştem fiindcă scrie lung şi complicat despre BD-uri pe Webcomics punct ro şi pe Medium, a făcut un gloriost podcast. Fireşte, cu benzi desenate în el şi în jurul lui.
Ca să fie şi într-un ceas bun, socot că-i cel mai simplu să vă abonaţi la o cană de bedea pe Facebook.
BTW, episodul trei a fost chiar cu partenera noastră de scheleţeală, Elena. Şi au discutat despre un webcomic japonez pe care eu nu-l cunoşteam fiindcă sub blana mea de caricaturist amator se ascunde un pensionar care n-are nici o treabă cu ce citesc tinerii din zilele noastre.
Măcar ştiu ce-i ăla un podcast.