Nu uitaţi că e rost de o sticlă de vin bun!
Trecând peste inventivitatea cea discutabilă a Mîţei (reminiscenţă a unui episod mai vechi?), maşinile electrice sunt o chestie mişto. Mai ales că-s la început şi, ca în cazul atâtor alte tehnologii, n-avem nici cea mai vagă idee cât de capabile au să ajungă.
Cât despre buba cu autonomia (a bateriei, Vadime, a bateriei…), un nene futurolog prezenta la TV un concept mişto pe care l-aş gugălui da’ mi-e lene şi mă grăbesc.
Pe scurt, în oraş faci pîr-pîr-pîr cu maşinuţa electrică cât ai tu nevoie – treburi obişnuite: birou, hipermarchet, curve etc. – iar atunci când vrei să-ţi vizitezi strămoşul la Băicoi te sui cu maşinuţa electrică pe o şină lungă-lungă care leagă oraşele mari între ele. Să zicem că Bucureştiul şi Băicoiul ar fi halte pe şina Sofia-Budapesta.
Ei bine, o dată suit pe şină, te laşi pe spate, citeşti o Sandra Brown, maşina merge singură şi se mai şi încarcă. Te dai jos de pe ea la ce staţie vrei şi-ţi mâni trocariciul mai departe pe baterii. Ieeei, salvezi planeta!


