Iată că a început şi în Egipt distracţia. După Mubarak, poate Gaddafi; după Gaddafi, poate al-Assad. Anul 1989 al lumii arabe, ieei. Da’ am spus-o şi-am s-o mai spun: asta înseamnă (în principiu) automat că-şi vor alege democratic nişte bărboşi cu iatagane să-i conducă spre zorile luminoase ale raiului lu’ Allah măi băiat. Şi va fi mişto.
Că tot ne întrebam mai devreme ce mai face Muezin…



