Utopia Balcanica

Şi ku klux klan, şi cu sufletu-n rai

Hai să vă povestesc şi vouă o chestiune care m-a întristat pentru că este tristă.

Deunăzi am asistat la o discuţie cu biografa lui Sergiu Comissiona (pentru profani, un dirijor de oareşcare renume cari a activat în principal în SUA şi Canada). O cucoană mult prea conştientă de prestanţa ei, predătoare de literatură la community college, cu un număr impresionant de poezii publicate de International Library of Poetry (ăla era un sait ridicol care scotea antologii cu oricine se înscria într-însul şi făcea mulţi bani vânzând antologiile aceloraşi indivizi; era şi eu să cad în plasă când eram în clasa a 8-a că îţi trimiteau scrisori fancy; mi-am dat seama la timp că scriam ca pula).

Şi distinsa doamnă s-a pus pe povestit, între două anecdote neamuzante, cum a ajuns dânsa să-l cunoască pe reputatul dirijor. Citez din Jewish Independent:

Once, she read an ad about an upcoming concert that promised George Enescu’s music had “gypsy flavor.” Incensed at the affront to the greatest Romanian composer, she wrote an angry letter to the symphony, demanding to know since when Enescu had “gypsy flavor.” To her surprise, Comissiona himself replied to her missive. He apologized, explained that he didn’t know about the ad, promised to get it withdrawn and invited her backstage after the concert.

Păi cum domnule! Un iz ţigănesc la Enescu? Imposibil şi jignitor!

Deap, aţi citit bine. Gogoaşa (permiteţi-mi să cred că era o gogoaşă) mai spune că ca o urmare a acestui incident între cei doi ţiganofobi s-ar fi legat o amiciţie trainică.

O atitudine incalificabilă de rasist împuţit şi penibil pe cari nimeni n-a semnalat-o deşi discuţia despre care vorbeam mai sus a avut loc tot într-un centru al vieţii evreieşti, unde ai zice că astfel de porniri rămân la uşă.

Asta lăsând la o parte că afişul vorbea cu siguranţă despre o “savoare” (as in de ciocolată) şi nu un “iz” (de căcat). Mie mi-i greu să identific un componist şi instrumentist mai tributar ţiganilor decât George Enescu.

În timp ce rapsodul român fluiera de plăcere câte-un refren când îl podidea singurătatea între caprele lui, lăutarii ţigani au prestat secole la rând recitaluri de câte şaişpe ore la nunţi, la botezuri, la cumetrii. La curtea boierului şi a răzeşului deopotrivă, ţiganii erau cei cari se ocupau cu hora, cu sârba, cu geamparaua, cu rustemu’, cu maneaua, cu doina de ascultare, cu căluşul, cu bătuta. Graţie naturii itinerante a meseriei lor, acei lăutari ţigani cari nu erau proprietatea personală a cuiva (cei mai mulţi erau, că deh, sclavie, alea alea) au pus cap la cap, singuri-singurei (mă rog, alături de o mână de evrei în Moldova şi de turci în Valahia), absolut toată tradiţia muzicală de la sud şi est de arcu’ carpatic.

Şi vine o tanti şi se ofuscă când cineva cari cu siguranţă ştia mai bine despre ce vorbeşte face o aluzie la toate acestea de mai sus.

Distinsă doamnă! Dragostea lu’ Enescu pentru muzică s-a declanşat când a auzit un taraf de ţigani. Un lăutar ţigan l-a învăţat să dea cu arcuşu-n vioară. Un lăutar ţigan, bunicul altui mare lăutar ţigan, a compus “Ciocârlia”, pe cari dacă Enescu n-o avea la îndemână, trebuia să facă Rapsodia Română nr. 1 din jingle-u’ de la Bergenbier, şi nu cred că suna aşa bine.

De fapt şi de drept, dacă iei la puricat opera enesciană, ai să afli că o copleşitoare bucată dintr-însa e reiterarea lustruită a cântărilor clanului Dinicu, ale lu’ Fănică Luca et caetera. Toţi lăutari. Ţigani. Şi n-ai cum să excluzi şi eventualitatea-n care însuşi Enescul ar fi fost oleacă rom. Cu toţii suntem. Get over it.


Enescule praleo, cât nu să uită matroana, jas mandea să te hinfluenţez mişto!

Dragi cititori ceva mai lipsiţi de prejudecăţi demne de milă, io vă invit să dăm o tură prin mahala, pen’ că dacă de folclorul lăutăresc rural s-a ocupat Enescu, poate vine cineva să-l facă şi pe ăsta urbanizat olecuţă mai atractiv. Pentru rasişti. Împuţiţi.

Propagă această propagandă!

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

camaramotului.ro

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net