Nici nu ştiu ce mi se pare mai trist de crăciunul românilor. Că toată lumea face cozonac, deşi nimănui nu-i place de fapt checul îndoit cu pâine? Că sezonu’ trecut fraierul i-a dat inima lui şi ea a vândut-o pe marihuană ilegală, astfel încât anul ăsta, pentru a se păzi de lacrimi…?
Sau că milioane de brăduţi vii, care nici măcar nu-s de mâncat sau utilizabili în industria mobilei, sfârşesc către primăvară uscaţi şi pleşuvi, prăvălindu-mi-se mie în cap de la balconul vreunui Galileo cu burtă de bere?
Ştiu, printre voi sunt şi adepţi ai bradului de plastic, în esenţă un cuier cu franjuri care nu poate fi folosit drept cuier şi care e produs din petrol, proces care consumă între 50 şi 100 megajouli de energie per kg, energie care ar fi putut pune în mişcare o moară de mălai undeva în lume unde oamenii sunt foarte săraci şi flămânzi. De 2, 3, 4 ori mai multă energie decât tre’ să bagi în extragerea aceleiaşi cantităţi de fier din minereu. Măcar un brad de fier merge folosit pe post de cuier tot restul anului.
Serios, care-i faza cu bradul? Barbarilor.


