Cu ceva timp în urmă, un amabil coleg de breaslă a făcut o pagină de feisbuc, Poliţia internetului. Rolul dânsei era cam ca rolul albumului meu cu Jurnalişti profesionişti: de catastif al momentor reprobabile din internetul românesc. La foarte scurt timp, pagina a murit de abandon, mai ales că fusesem şi eu invitat să particip la întreţinerea ei.
Nu te vom uita niciodată, Poliţia internetului.
Deşi defuncta Poliţie nu era o Poliţie şi scopul ei satiric era cât se poate de vădit, am zâmbit când am descoperit că stabilimentul continuă să primească mesaje pline de candoare de la tot felul de cetăţeni care-au suferit nedreptăţi pe internet.
De atunci mă tot bate gândul să fac o pagină de feisbuc, s-o botez Fiscul internetului, să pun în ea o poză cu o pisică şi să aştept -nauţii să vină să-şi plătească impozitele.
N-aş mai avea de muncit o zi din viaţă.