Zece minute lângă un detector de evrei

Şi îmi zice şoferul:

– Să vă spun sincer, eu vreau să mă las de taxi, mai bine livrez pizza sau aşa. Spune lumea că e meserie libertină (sic!), că ieşi când vrei, că n-ai şef, da’ la un leu treişnouă… Nu-mi trebuie mie meserie libertină, domnule, libertin sunt la mine acasă.

– Da, domnule, e bătaie de joc. Păi acum câţiva ani era aproape doi lei kilometrul, şi motorina era numai treij’ de mii, îi răspund, străduindu-mă să nu adorm în maşina unui domn cu meseria libertină.

Evită la centimetru impactul cu o maşină de gunoi şi ridică privirea către Sf. Nicolae, ocrotitorul oglinzii.

– Ce pula coaielor mele faci, bă spălatule?

– Poftim? Sunt un pic nedumerit. N-am atins nimic! Ah, vorbeşte la telefon. Termină de povestit despre o combinaţie bengă (, bo$$!) şi se întoarce din nou spre mine.

– Ştii cine-i şefu’ la toată lumea, dom’ profesor? Evreii! Ăia conduc totu’ în lumea asta. Oprescu e evreu şi securist. Băsescu e evreu şi securist. Ăia au puterea, noi avem impresia că votăm, că nu ştiu ce, da’ evreii, ăia ne au la degetu’ mic pe toţi. Iliescu – evreu şi securist. Năstase – evreu şi securist. Americanii… Toţi americanii sunt evrei.

– Da, domnule, aşa e, răspund, curios să aflu încotro duce monologul.

– Putin e evreu. Merkel e evreică. Obama, ăla e cel mai mare evreu. Eu aşa am auzit, dom’ profesor. Aşa-i că e evreu?

– Dada, este! Ştiu, că şi eu sunt evreu, spun, abţinându-mă să zâmbesc. (Nu sunt evreu decât în măsura în care toţi moldovenii sunt oleacă evrei.)

– Ehei, aşa da, domnule! Mai rar unul care să recunoască.