TVR 2, dă-mi reclame în timpul filmelor, te rog

Filme excelente la TVR 2 în ultima vreme. Sâmbătă am urmărit Tandreţea lăcustelor, un made-for-TV atât de prost încât fiecare secundă din el e preţioasă ca un ou Fabergé mişcător. Figuranţi care ţin ziarul cu curu-n sus, mafioţi cu vile la Snagov, teancuri de bancnote de 50.000 trase la xerox, scene de kung-fu cu Şerban Ionescu, maşini care-şi inversează poziţia între două cadre, alegorii onirice cu Vulcanii noroioşi, Lamia Beligan într-o scenă topless numai că nu-s ţâţele ei, totul fără urmă de pauză publicitară.

De parcă se grăbea cineva la TVR 2 să plece acasă, la nici un minut după bijuteria aia de film a început şi Amadeus. Muzică bună, glume cu pârţuri, faţa de tapir a gagiului care-l joacă pe Iosif al II-lea, party like it’s 1779. Ieei, mi-am spus, chiar voiam să-l revăd.

Ei bine, când după două ceasuri de film românesc cu mafioţi tre’ să te uiţi încă 3 ore la Amadeus fără publicitate, nu e Mozart ăla care îţi râde în nas că nu poţi să fumezi o ţigară sau să te pişi. Nunu. E dumnezeu!

Ca să nu mai zic de sâmbăta anterioară, când au dat Papillon, despre care toată lumea ştie că ţine 14 ore şi că, oricât ar fi de campy, e destul de palpitant şi are imagini frumoase cu palmieri şi ferigi luxuriante. Cine se uită la Papillon fără să meargă la WC măcar o dată e foarte, foarte deshidratat sau are undeva o supapă ascunsă.

După 5 ani în carceră, Papillon îşi spunea: hai, tati, încă puţin. Gândeşte-te că cineva undeva se uită la Papillon fără să poată merge la budă.

De-aia te rog, ba nu, te somez!, TVR 2, să bagi reclame în timpul filmelor. Ok, poate nu în maniera pro tv, că eu între două scene memorabile am chef să mă duc să fumez o ţigară, nu un habano gigante.

(Sau, dacă vrei, fă ca pro tv-ul şi bagă 25 de reclame pe minutul de film. Pe urmă poate mai restructurezi nişte angajaţi, mai vinzi o activă şi reuşeşte şi Stelică să ajungă pe plus fără să joace cu coduri. Promit să nu mă supăr.)