Veţi spune: dar Vasile, îţi petreci o bună parte din zi înconjurat de televizoare! Ai unul la muncă, unul în sufragerie, unul în dormitor, două la primărie, două la şcoala de fete.
În atari condiţii, cum poate să-ţi mai fie dor de OTV? Priveşte! Aceleaşi dezbateri gâjâite între analişti scăpătaţi, pe Antene şi B1 şi RTV; aceleaşi reality show-uri halucinante şi campy pe Naţional şi Kanal şi Prima; pe Realitatea e acelaşi teleşoping la scobitori mecanice în urechi care fac “au!”. Cu siguranţă şi brazilienii ăia extatici cu mantia lui Iisus şi templul din Fundeni s-au mutat pe un alt post, trebuie doar să zapezi şi Domnul îţi va arăta calea.
Ciocan peste nicovală, Vasile, lucrezi la o emisiune bisăptămânală în care poţi băga ce vrei tu, chiar şi reptilieni sau continentul Mu.
Iar florăresele de la Miniş, când se ceartă şi se scuipă, nu se mai ameninţă una pe alta cu OTV-ul, ci cu poliţia locală, o instituţie despre care se poate argumenta că-i mai utilă cartierului.
Şi voi răspunde: da, dar domnu’ Dan dădea şi muzică, exact acolo unde doare.